“Mariner” la apa

A fost odata ca-n povesti o preafrumoasa fata. Si orice prea frumoasa fata incearca sa se imbrace frumos, sa-si puna flori in par, salba la gat si pantofi cu toc, doar, doar o vedea vecinul de vis-a vis adica din opozitie, cate calitati are. Nu de alta dar vecinul de azi poate deveni cavalerul de maine. Un cavaler care sa o ia de mana si sa o conduca la dans sau in oricare alta parte, pana ajunge in punctul final-capita de fan-si apoi o arunca la primul colt dupa ce si-a asigurat faima de a fi fost primul care. Ce se intampla insa daca pe “preafrumoasa fata” o cheama Romania? Se intampla sa-si gaseasca drept conducator pe ringul de dans-un mariner. Sau marinal? Ca marinar nu e precis. Alfel nu si-ar fi lasat partenera de dans in plata Domnului, voia soartei si furia apelor. Saraca Romanie si-a pus poalele in cap de atata sperietura. Si nu i se trage de la ochiul poznas al marinerului, ci de la apa cea mare, care venea mari venea si nu se inspaimanta de privirea galesa-plangatoare a cavalerului pe cal alb cu anveloape germane si girofar in fata si in spate. Ca degeaba fluiera cavaleru-marineru de doua ori, randasii nu strangeau apele, nu curatau noroiul si nu ridicau gospodariile. La ce bun? Daca mai ploua si la anul? Asa ca fecioara Romania ramanea cu poalele ridicate, cu florile din par udate, salba de scoici vanduta pe o dusca de rachiu si pantofii cu toc transformati in cizme de cauciuc-din acelea refuzate de Videanu pentru a nu fi acuzat de “politicianism”-inchidem paranteza. Iar cavaleru’marineru’ gaseste de cuvinta sa lacrimeze pe sanul Romaniei emotionate pentru a umple paharul. Noroc ca preafrumoasa fata inghite orice: si lacrimi prezidentiale-cavaleresti si tuica de duzina, ba chiar si vizichi daca-i dai pentru a-si ineca amarul, noroiul si scufunda pantofii de dans scalciati de atatea tumbe provocate de marinerul Poznas, Plangator si Petrecaret. Ce de “P”-uri. Sa vina de la ce suge licuriciul?