miercuri, 17 august 2011

Needing an answer

Engleza e necesara doar in titlu. Pentru ca titlul este fals, altfel nu as putea folosi aceasta limba. Nu mai este nevoie de raspunsuri. Le am deja, la prea multe intrebari. Si zambetele nu se opresc. Nici macar in momentul in care apare criminalul in ultimul thriller citit. Pilotului automat ii este greu sa scrie, zambind. E mai usor atunci cand ploua, greu cand iese soarele. Si cand temperatura, si nu numai este ideala. Si cand undele sunt aceleasi. Si cand duc spre acelasi loc. Si cand verdele se transforma in albastru...Mai lipseste banalitatea universului care conspira. Si o poezie din era abstracta...

joi, 30 iunie 2011

Ploua si nimic nu se clinteste

Plange ploaia. Plange si viata continua. Râmele apar, se ascund dupa un copac lovit de fulger. Copacul se clatina dar nu se clinteste. Ploaia poate sa planga. Doar ea o face. Doar ea o mai face. Viata continua. Ramurile se izbesc intre ele si se uita cu sila la ploaie. Vor soare si primesc nori. Vor verde si primesc stropi grei de fum si mizeriile poluarii noastre. Radacinile insa stiu ca nimic nu le va scoate din pamant. Poate sa cada ploaia. Si vantul poate sa-si continue drumul. Pentru ca el nu se opreste. Nu vrea. Nu are voie. De ce ar face-o? Ce sa-l retina? E vant si e ploaie. Si viata continua...

luni, 20 iunie 2011

Fum, dar mai mult ceata

Un pachet gol de tigari pe bancheta din spate. Si atat. S-au fumat toate. Iar fumul s-a risipit. Putini stiu sa recompuna gustul. Putini fac efortul de a incerca. Se ancoreaza intr-o realitate, alta pentru fiecare. Si nu stiu sa piarda. Si nu stiu sa castige. Accepta doar egalul, remiza care nu aduce decat bucuria timpului omorat. Sau altfel spus, nimeni nu pierde, nimeni nu castiga, nimeni nu se bucura pana la final, nimeni nu sufera. Nimeni nu plange. Nimeni? Poate ca imaginea nu reflecta adevarul. Poate ca adevarul nu intereseaza din moment ce loveste. Si din rani nici macar nu poate curge whisky, nici vin, nici altceva care sa vindece. Poate ca greselile transforma. Sau se platesc. Cam scump, totusi. Poate ca suportabilitatea are limite, spre deosebire de dorinte. Poate ca inghetul e solutia, si privirile de inceput. Poate ca luminile sunt de la reflectoare, deci false. Poate ca nici nu mai conteaza, doar pachetul e gol...Si nimic nu-l umple, pentru ca imaginatia nu functioneaza precum o fabrica-ceas: uneori da si rateuri!

marți, 7 iunie 2011

Despre sport


Sportul poate fi un joc sau o pasiune. O necesitate pentru a te mentine in forma. Un mod de a-ti petrece timpul liber si a evita plictiseala cotidianului. Un mijloc pentru a-ti castiga existenta. O moda. O metoda de integrare in grup. Doar ca in diferitele sale ipostaze este si trait diferit.
Joc? Poate al mintii. Al unei minti care nu sta locului si nici nu ar avea cum sa o faca.
Pasiune? Unii nu sunt capabili de ea. Privesc meciul din afara, fara implicare, cu o detasare inteleasa, nu de mine. Ei cred ca sunt fericiti. Pierd si se pierd insa in monotonia de fiecare zi, fara a pricepe farmecul clipelor furate. Clipelor cu strigat si ecou, cu artificii si tribune reduse la tacere.
Necesitate fizica? Pentru ardere? A caloriilor, de exemplu. Se impune atunci si regimul. Putini sunt capabili sa il tina, intr-o lume cu prea multe tentatii.
Mod de a evita plictiseala? Optiunea televizor/internet presupune mai putin efort. E aleasa frecvent, asa ca ridicatul telecomenzii devine sportul preferat. Si mai trece o zi.
Sport la categoria profesionisti? Prea putini, prea buni. E greu sa devii profesionist daca nu exista pasiune si nu se practica des. Daca nu este o prioritate. Talentul nativ, instinctul si publicul entuziast nu sunt suficiente.
O moda? Nu, niciodata.
Asumarea riscului si spiritul de competitivitate? Alte conditii. Mereu conditii...necesare si pentru integrare.
Si fair si play? Deja prea mult. Sau prea putin. Depinde de care parte a fileului esti. La mijlocul terenului pur si simplu nu se poate. O regula pentru cei care nu vor sa fie doar spectatori ai jocului. Altfel sting nocturna si pleaca acasa. Sau in alta parte!Pe un alt teren, cu adversari sau coechipieri care sa inteleaga diferentele dintre sport/joc/pasiune/reguli/tactici/prioritati/performante.

duminică, 8 mai 2011

Gusturi


Jeleuri sau fistic? Dulce sau sarat? Amar? Putin amar, dar intotdeauna savuros. Cu sau fara reactie, dar intotdeauna cu gust. Pentru ca simturile fac totul, iar gustul multe. Pentru ca ochii se inchid cateodata, auzul poate fi indulcit iar mangaierile pot insela. Mirosul si gustul mai greu pot fi fentate. Chiar si de un jucator cu experienta. Daca ea lipseste insa, cu atat mai greu. Asa ca madeleinele nu mint. Nu au cum. Gustul lor inconfundabil, dorit, cautat, se regaseste rar in alta prajitura. Oricata ciocolata pura ar avea. E greu sa repeti gustul madeleinei. E greu sa repeti o seara de vineri fara ploaie. Gustul ploii, putin amar, nu persista insa. Persista cel al prajiturii bine coapte, de prea multa asteptare, al ciocolatei cu piper, al murelor scoase cu sacrificiile mainilor zdrelite din arbustii cu tepi. E ca si cum ai lua o gura de apa sarata atunci cand vine un val prea puternic, la mare. Nu-ti place apa inghitita, dar ai vrut sa vezi si sa simti marea din nou. Iar gustul se impune...

miercuri, 27 aprilie 2011

Dedicatie

Seara cu Real si Barca luptand pentru o finala. Poate ca in multe case de pe Batranul Continent, meciul a constituit cheia zilei. Si nu numai. Europa se pregatea de Champions League, iubitori ai sportului rege-formula sablon-din lumea intreaga priveau verdele gazonului si artistii care il calcau in picioare. Verdele insa mai are o conotatie speciala. In afara terenului de joc, dar tot intr-un joc ametitor, verdele zambeste cu sclipiri de pietre slefuite dar pretioase. La inceput zambea neincrezator, poate pentru ca debutul nu promitea decat gheata si dusuri reci. Poate pentru ca diferentele erau mai mari decat asemanarile. Poate pentru ca regulile jocului, aplicate altfel, ii erau necunoscute. Dar jocul se invata si se dezvolta. Inseamna implicare si dorinta. Si timp, si dor. Si minute de prelungire. Vise, dar mai ales realitati. Respiratii sacadate si impliniri. Puncte terminus si reluari. Momente in care astepti o neatentie din partea arbitrului, pentru a merge mai departe (nu e exclus nici un somnifer la vestiare)...Nu face rau nimanui, iar ceillati pot dormi linistiti dupa. Inseamna priviri tinta si tinte clar stabilite. Inseamna sa ai curaj sa spui ce vrei si sa lupti. Sa uiti temerile si sa mergi mai departe. Fara limite, pentru ca luminile pot doar pune in valoare verdele. La fel si penumbra. Si intunericul in care isi fac loc scanteile, fluturii colorati atrasi si ei de artificii. De lumina. De zambete. De tine. De sampanie (whisky, dupa preferinte). Sampanie, totusi...

duminică, 10 aprilie 2011

De ziua lor


Cine, ce, unde, cand, de ce?
Minoritarii. Sarbatoreau. In parcul Cismigiu. Intr-o duminica meteo dependenta. De Ziua lor. Varianta mai lunga: de Ziua Internationala a Romilor, un fel de festival-targ intr-un parc al capitalei europene Bucuresti reunea reprezentanti si reprezentante ale etniei plus cativa cetateni atrasi de soarele care fugea de nori, dar norii nu se lasau...si-l prindeau din cand in cand, ca doar pana si soarele se mai impiedica. Printre tingiri si cazane de tuica, fuste crete si multicolore si bijuterii de un kil si ceva, de la o masuta, un sarbatorit vindea...portofele. N-am intrebat provenienta. Precis erau... made in China!

P.S.: orice prejudecata ce ar reiesi din textul de mai sus este pur intamplatoare si nu are nicio legatura cu faptele reale!

luni, 4 aprilie 2011

La cerere


Piramida lui Maslow arata ca toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt insa la fel de puternice. Unele depasesc capacitatea de intelegere, logica, dorinta de autoconservare. Practic nimic altceva nu conteaza. La baza, adica nevoile cele mai importante ale fiintei umane sunt, potrivit acestei teorii, hrana, apa, somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului. (Nu neaparat in aceasta ordine?). Dupa ce omul iși satisface acest nivel de necesități, se poate concentra pe nevoile de siguranță, cum ar fi securitatea casei și a familiei. Urmează apoi nevoia de iubire, prietenie și apartenență. La nivelul patru sunt nevoile de stimă, dar si respect de sine. In varful piramidei: nevoile de auto-actualizare, care vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacitățile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun. Teorie la obiect a lui Maslow (sau la subiect). Dat fiind ca toate sunt indeplinite, si pe deasupra cu multi fluturi, de toate culorile, care zboara non-stop si respira primavara(foarte)mult asteptata, singura remarca in scopul de a completa teoria umanistului american este ca a fost (usor)mai putin bine decat data viitoare....

luni, 14 martie 2011

Avantajele plagiatului


Sunt situatii cand nu este nevoie sa copiezi. Iti pastrezi stilul, pentru ca deja este parte din tine. Si din putinii ceilalti care au inteles. De regula, doar cei care conteaza. Nimic nou nu se mai poate scrie. Doar stilul mai poate atrage atentia (Voila Hertha Muller). Si totusi plagiezi un cantec pentru ca te descrie pana la ultimul frame sau pixel pe tine. Copiezi o poezie pentru ca autorul a stiut cu un an, doi, sau o suta inaintea ta ca se poate simti asa. Copiezi scena unui film si o reproduci. Cum ar arata ea acum? Un spatiu al tau, care devine al vostru, o marca ieftina, care devine scumpa (a se citi toate sensurile cuvantului, cu Dex daca e necesar, desi nu cred sa fie), un timp care nu se repeta, in ciuda incercarilor. Timpul nu se repeta, istoria insa o face. Plagiaza si ea. Copiaza si nu plateste drepturi de autor. In schimb platesc altii. Platesc ocaziile ratate si momentele de absenta. Platesc pentru ca nu au stiut sa profite. Si cand au aflat, nu au inteles ceilalti. Si cand au inteles ceilalti, copia de devenit prea slaba. Nu mai avea acelasi impact. O incercare si inca una. Deloc cu acelasi rezultat. Deloc cu aceiasi fluturi. Deloc cu aceeasi infiorare. Ramane spatiul, fuge timpul, se repeta istoria. Mor fluturii, reinvie Proust, Zaz se aude in varianta de pe plaiurile mioritice. "Je veux" devine "Liber". Dar cand vrei nu mai esti liber, pentru ca nu iti mai apartii, ci esti supus propriilor impulsuri. Dorinta sau libertate. Presupun ca prima...inca prima, cu riscul plagiatului!

sâmbătă, 19 februarie 2011

Amar-Al sau scena unei nopti de iarna

Cortina cade si publicul se bucura. Spectatorii pot merge acasa pentru a dezbate ultima scena. Ramane o voce undeva in fundal si un zambet fals cu sclipiri rautacioase. Sa fie vocea, sa fie sampania, sa fie luminile? Sa fie puterea unui cantec, plagiat de la AMARAL. Sa fie ochii tai verzi SF? Sa fie sau au fost...Sa fie sau au fost? Ultima scena e cea care ramane. Trec bucuriile, rasetele, temerile, nelinistile, noptile, drumurile. Trec si ramane gustul ultimei scene. Ramane? Il omori cu cafea, parfum, ciocolata, alt parfum, alta privire. Il omori? Il trivializezi cu alte zambete, alte tresariri, alte culori. Il strivesti sub pantoful cu toc inalt, asa cum a cerut. A cerut? Revezi ultima scena si uiti prezentarea actorilor. Uiti actele si periplul. Uiti ca nu trebuia sa uiti. Si crezi ca a trebui e un verb inutil. E un miraj, un scenarist prost s-a jucat pe o hartie de mana a doua si a pus in scena intr-un teatru obscur o poveste trecatoare. Trecatoare? Se topeste zapada, cade alta. Se transforma in mocirla si iti murdareste pantofii cu toc. Te murdareste? La iesirea din teatru, zapada orbeste spectatorii pasivi si ii face sa-si doreasca retragerea in casa, in siguranta, la caldura. E cald? E iarna si gustul ingheata, precum vorbele de la final. Final?

sâmbătă, 12 februarie 2011

Muza din LaMuse


Dupa mai multe episoade cu "Case closed", dat fiind ca filmul nu era "Tanar si nelinistit"-greseala de orientare-nelinistea e si ea o calitate pe care multi nu o au-, serialul se termina totusi. Se taie, fara generic, fara rol, fara "Thanks to our special guest", fara "Acest film a fost inspirat dupa un caz real". Comediile se uita repede. De obicei "Titanicul" ia Oscaruri sau vreun film despre zbaterile eurilor multiple cu orientari neclare, in curs de definire. Comediile sunt utile pe moment, te scot din valtoarea de fiecare zi, sau din rutina de fiecare zi, sau din depresia de fiecare zi. Apoi se uita, oricate episoade ar fi avut. Nimic nu ramane. Cate un frame se trezeste intr-un magazin aglomerat si cam atat. E ucis de celelalte 23 care se grabesc sa apara, dispara, converteasca, si sa fie convertite. La Muse ar putea fi titlul unui film. Si surpriza sa apara la final, ca in filmele politiste, nu in comedii: sa fie de gen masculin. Si dupa ce o descoperi, ca pe criminal, moare. Fara zbateri, fara intrebari, fara sa-i pese. Moare. Dar scriitorul dupa ce-si ucide muza, scuzati scenaristul, dupa ce-si ucide eroul, moare si el putin. Cum insa nimeni nu mai citeste in ziua de azi, va avea ocazia sa testeze si alti eroi, la cererea publicului! Sau a sa personala!

sâmbătă, 5 februarie 2011

AADD


De la ADvertising, in dublu rol, reclama vietii. In plin roman francez, in centrul vechi si nou al unui Bucuresti care nu se dezice. De la ADD, o adaugire nedorita, necautata, dar de care te lovesti pe culoarul stramt cu pereti in paragina si polei pe asfaltul gaurit. De la initialele a patru blonde aflate in cautarea pierderii timpului. Si l-au gasit, in contemporaneitatea unui mojito prost executat dar cu talent si flacari sclipitoare in blitz-uri plictisite si ele. De la primul A cu luciu roz si sclipiri verzi in piele de leopard ce se cere mentinuta tanara prin orice tertip adolescentin. De la un al doilea A cu ochii pe ceas si pe dansatorii cu parul lung si miscari de portoricani de la mama lor. De la primul D care stie sa puna punctul pe i si nu se teme de schimbari majore. De la un al doilea D vesel, fara temeri, sovaieli si inhibitii. AADD, DDAA, in orice ordine, rezultatul este "le meme". Se citeste printre randuri sau in sclipiri. Sau in taceri sau in miscarile din fata unei scene cu martori care nu stiu la ce asista. Nu au inteles ca advertisingul e doar manipulare. Nu stiu sa o combata, o inghit si atat. Inghititura amara sau dulce, cu umbrelute si culori, prea putin conteaza pentru ca lupta e pierduta din start, putini intelegand necesitatea ei.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Orgasm intelectual


Exista, se cere, nu se cuvine oricui. Concluzia rasfatatei de moment a sortii, care intelege ca apare rar dar dureaza mult, se pierde in timp si se recucereste printr-o sclipire. De inteligenta dura, cu priviri in tine si nu prin tine. Cu spatii necunoscute si cu timp uitat. Cu pasi care nu se simt, pentru ca nu ating pamantul, cu valuri care nu se sparg, pentru ca nu au tarm (in traducere libera, limita). Cu restaurante aflate la inchidere si cu ploaie care bate pe acoperis si nu o aude nimeni, se observa totusi asfaltul ud...Si cu revelatii: fara timp, fara spatiu, cu multe cuvinte, fara ploaie, dar uda!

duminică, 23 ianuarie 2011

Noua tehnologie


S-a inventat de ceva vreme masina de spalat care nu se strica, sau ciorapul al carui fir nu se duce, spunea Beigbeder(citat aproximativ). Dar lumea se plictiseste si nu vrea lucruri pe care sa nu fie nevoita sa le schimbe la fiecare doi, trei pasi. Asa ca, traiasca, infloreasca mereu consumismul din noi...La Alba, un strajer demonstreaza ca sabia nu taie, iar mobilul scos din tolba e din acelasi film. Actualizat. Remake, Reloaded. Restartat si nereprimat. Doar impulsurile (a se citi in orice cheie) nu trebuie reprimate. Nici macar atunci cand esti la datorie!