miercuri, 25 noiembrie 2009

Unirea


Nu este vorba de unirea fortelor de stanga cu fortele de dreapta, totul pentru binele si salvarea tarii. Nici de unirea personajelor politice de prim-plan, pentru a scapa Romanica de criza. Nici de unirea independentilor cu mandat, de afiliatii cu mandat. De data aceasta este vorba de o alta Unire. Cea din Urziceni. Care Unire a demonstrat ca daca exista echipa, poate exista si performanta. 8 puncte in Liga celor mari. 3 puncte muncite si castigate in fata Sevilliei, echipa ce se bate cu sanse mari la titlu in Primera Division. Unirea a aratat ca se poate. Ca daca nu ai fite dar in schimb ai antrenor, poti sa ajungi in primavara europeana. A aratat ca disciplina in joc si dorinta pot aduce puncte si nu figurile de baietasi cu ghete de campion si picioare de carpa. Carpa de sters pe jos, folosita cu sarg de adversari. In timp ce unii s-au tot pregatit de Liga Campionilor, altii ar putea sa treaca in optimi. Poate ar avea si unionistii intr-ale salvarea tarii ceva de invatat de aici: ce inseamna fair-play-ul, de exemplu. Ce inseamna sa spui ca vrei si apoi sa si faci. Ce inseamna sa-ti respecti adversarul si sa castigi fara sa-i rupi picioarele. Ce inseamna sa aduni puncte din jocul tau si nu din anti-jocul celuilalt. Pentru ca nu intotdeauna autogolul e scos de portarul nostru. Cateodata mai munceste si al lor!

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Veni, vidi, votu'?

S-a facut confruntarea. Au venit toti trei. A pierdut unul. Ceilalti doi mai asteapta. Intre discutii despre criza economica, criza de la ei din partid, criza de la ei de acasa, soacre, flori, neveste prezente si amante lipsa a trecut si marea dezbatere. S-a bifat, jurnalistii au notat, chiar la propriu, ca la scoala, in anumite emisiuni. Apoi, in functie de care pe unde avea trecere, au trecut la explicatii suplimentare. Si-au pastrat poza si "la mise en scene", au comunicat cu staff-ul prin biletele, au primit aplauzele sustinatorilor, si zambetele ironice ale adversarilor. S-au lipsit de prezenta controversatilor din partid si au preaslavit unitatea, familia, credinta. Au reusit vreo doua replici spumoase de caciula, mai putin Base. Au ratat finalul, mai mult Base. Geoana a punctat cu trandafirii, Crin cu taisul verbal, il presidente cu sotia. I-au exclus pe ceilalti din confruntarea greilor, si au vorbit de oameni morali si de gesturi morale. Morala: SI PESTE 5 ANI MAI E O ZI!

miercuri, 18 noiembrie 2009

Partitura lasitatii la nivel inalt




Stiam ca nu ii pasa. Stiam ca e pe baza de calcule. Stiam ca se joaca la cacealma. Stiam ca vrea doar solo-show. Stiam ca e un discurs invatat si adaptat numai putin, in functie de interlocutor. Stiam ca miza e mare. Stiu ca sunt doar cateva fraze sau pase care se potrivesc in mai multe situatii. Oare cati se recunosc in ele? Stiu ca, maine, frazele si pasele vor fi reluate in fata unui alt public pasiv sau activ, speriat sau fascinat, prostit sau iluminat. Nu stiam insa ca surprizele pot lua asemenea proportii. Ca lasitatea poate sa stropeasca si sa nu lase nicio pata. Poate se atinga si sa nu lase dare. Poate sa se eternizeze intr-un corp efemer.Intr-un dribling ratat. Intr-un zid prost asezat. Intr-un zambet fals. Intr-o privire care nu te vede. Intr-o soapta pe care de fapt nu o pronunta. Intr-un discurs scris, vorbit, gandit, nesimtit. A se citi in cheie politica de cei preocupati. In cheie sportiva, de cei socati de absenta Rusiei de la CM 2010. Si in cheia de pe orice alta partitura, de ceilalti.

marți, 17 noiembrie 2009

Numaratoarea inversa


10, 9, 8, 7...Nu e vorba de numaratorea grabita sa intre in 2010. Nici de zorul candidatilor de a se vedea macar in turul doi si a avea o saptamana de repiro si o alta de inghitire a adversarului, nici de calcularea minutelor pentru a se ajunge la ora 16.00, cand angajatii intr-o greva care blocheaza un oras paralizat demult, binevoiesc sa se intoarca la munca. Nici de 4,3,2-ul de mare succes si o la fel de mare publicitate, pentru ca tot ce e socant se vinde. Nici de calendarul real sau doar ipotetic al unor obiective stabilite pe o perioada de timp si niciodata duse pana la capat. E doar numaratorea greu de evitat de fiecare zi. Inca o data 10, 9, 8, 7...Ce se intampla la 1? Din nou: 10, 9, 8, 7...De cate ori? Pentru cei mai norocosi de mai putine, pentru cei mai tineri de mai multe, pentru cei maturi, de prea multe. Pentru cei slabi, de cate ori e nevoie. Pentru cei puternici, de cate ori vor ei. Pentru ca nici macar numaratoarea inversa nu functioneaza la fel. La 10, inca mai e timp. La 9, regreti zecele. La 8, esti inca departe de un nou final, asa ca iti permiti sa zambesti. La 7, mediocritate spre partea buna a paharului. La 6, prea aproape de jumatate. La 5, zecele nu mai conteaza dar nici limita de jos. La 4, timpul s-ar opri. Dar nu o face. La 3 vrei macar un 8, ca la scoala, cand se putea modifica in carnet. Inselaciune de scurta durata. La 2, nimic nu mai are contur. Cifra 1 iti aminteste cu nostalgie de un numar, 10. Si cum nostalgiile nu pot tine mai mult de o numaratoare inversa, totul reporneste. 10, 9, 8, 7...ai numarat de cate ori intr-o zi×o viata?

luni, 9 noiembrie 2009

Toxic si inutil


E ca si cum i-ai spune lui Basescu ca (cacofonie greu de evitat) nu e cel mai frumos. Adevarat, dar inutil. Nu va crede. Nu-i va pasa.

E ca si cum i-ai spune lui Vadim ca nu are sanse. Adevarat, dar inutil. Nu va intelege. Nu va accepta.

E ca si cum i-ai spune lui Geoana ca stie bine engleza. Adevarat, dar insuficient. Nu va pricepe unde se termina engleza si cand incepe romana pe intelesul celor multi. (multi, din pacate...)

E ca si cum i-ai spune lui Antonescu "dle profesor". Corect, dar intr-o tara care nu stie sa-i aprecize.

E ca si cum i-ai spune ceva lui Becali. Fara sa ai un Rolls macar, nu te aude. De ce s-ar obosi?


E la fel de inutil. Si nu, intrebarea nu este: "Eu cu cine votez?" Cetatenii turmentati nu scriu pe blog, dorm sau zac, oricum nu gandesc. Nu au timp sa faca analize, sa-si aminteasca, sa se enerveze si apoi sa le treaca. Nu au timp de politica, de emisiuni sterile, de demersuri inutile. Cetatenii turmentati au timp doar de ei si isi cauta propriul adevar in culoarea oscilanta a vinului. Sau a drogului de moment. Sunt insa dependente care se vindeca, chiar daca nu prin tratamente de soc...Fazele sunt precum in politica: mai intai prezentam un program. Daca el nu "prinde", trecem la atacarea contracandidatului. Modul elegant nu tine? Trecem la minciuni. Inca insuficient? Urmeaza injuraturile. Apoi calmul aparent, pentru tabara mai conservatoare. Vine votul. Punem stampila; dam verdictul. Si apoi uitarea totala, de ambele parti. Inca 5 ani? Intre 5 si cati o vrea Constitutia...sau vreun alt cod inventat si reinventat.

Cu alte cuvinte e ca si cum ai merge la pescuit pe marginea unui rau plin de sticle de plastic: inutil si pe alocuri toxic!

duminică, 1 noiembrie 2009

CAD MASTILE


Putin cate putin, o particica din noi moare. Si nici macar reincarnarea nu mai ajuta in recuperarea ei. Putin cate putin, cad mastile si nu ajuta la nimic; cad si se zdrobesc de pamant, cad si se fac tandari. Apoi nu mai ramane nimic. Pe sistemul nimic nu se pierde, totul se transforma, amintirile se transforma in tandari si mastile de carnaval in masti de Holloween, dintr-un film de groaza, care macar de data aceasta nu va fi retrait!
Cad mastile si in spatele lor, realitatea e mai inspaimantatoare decat masca insasi. Cad mastile care zambesc si raman cele care scrajnesc. Se rostogolesc precum capetele taiate de calaii unor secole nu demult apuse. Formeaza un bulgare de zapada noroit care nu se mai opreste din fuga lui. Cad mastile. Lasa-ti-le acolo jos, pentru ca ele traiesc doar o zi, sau doua. Poate trei daca e carnaval...muzica se stinge insa, iar mastile se vor prafui in raftul lor stramt.