marți, 13 ianuarie 2009

Bucuresti&province

Bucurestiul nu mai este demult Micul Paris doar pentru ca exista cateva cladiri, care si astazi, reabilitate, seamana cu romantica si vizitata Capitala franceza. Si aceasta pentru ca sistemul “Paris et province” se aplica si la noi. Diferentele pornind de la infrastructura, continuand cu educatia si sistemul de sanatate sunt vizibile imediat ce se depasesc granitele din ce in ce mai largi ale orasului lui Bucur.Si chiar daca la noi nu este vorba de mandria de a vorbi fara accent, sau mai degraba cu accent de Bucuresti, diferentele sunt marcate si vizibile la fiecare pas. In Spania de exemplu, oamenii, macar teoretic beneficiaza de aceleasi drepturi si facilitati indiferent daca provin din Madrid, Barcelona sau un satuc de cateva mii sau chiar sute de locuitori. La noi, pentru a intra la un liceu bun, creditat cu cele mai performante cadre didactice, este nevoie de un examen serios, avand insa libertatea de a alege unde anume vrei sa studiezi. In alte tari, europene de ceva vreme, educatia se considera egala si pentru toti, de aceea fiecare elev se duce sa studieze acolo unde este repartizat, in functie de domiciliu. Ce se intampla insa daca te-ai nascut in comuna Toporu din judetul Giurgiu? Esti obligat sa mergi sa studiezi la Bucuresti, evident nu singurul, dar cel mai important centru universitar. O data aici, urmatorul pas este cautarea unui job, si a unei case. Asa ca nu este de mirare ca in ultimii ani populatia Bucurestiului a crescut simtitor. Daca in 1930 in capitala existau putin peste 600.000 de locuitori, iar in 1950, ca urmare a industrializarii, populatia s-a dublat, astazi exista conform recensamantului 2 milioane. In realitate insa, exista foarte multi “bucuresteni” adoptati, fara acte. Acest lucru nu va face insa decat sa adanceasca diferentele intre Capitala si provincie, dat fiind ca mana de lucru, atat cat mai este, se gaseste in Bucuresti, iar cele mai importante proiecte imobiliare sunt tot aici. Spitalele sunt si ele tot aici, existand unitati sanitare in care vin oameni din toata tara, pentru internari, pentru ca in zona din care provin nu exista fie aparatura, fie medici, fie niciuna, nici alta. Bucurestiul creste, prin urmare, ceea ce nu inseamna neaparat ca se si dezvolta, pentru ca infrastructura este aceeasi, parcurile au ramas la acelasi numar, iar parcarile continua sa lipseasca. Provinicia este insa in continuare atrasa ca un magnet cu un singur pol, spre un centru scump, aglomerat, dar deschis, se presupune, tuturor posibilitatilor.

2 comentarii: