duminică, 12 februarie 2012

Sst! prea mult alb


E alb si atat. Din verde a devenit albastru. Apoi culorile s-au jucat tot mai mult si mai intens. S-au amestecat pana nu au mai stiut de ele. Nu au mai stiut de unde au inceput, ce pictor e de vina, au ales rosul, culoarea pasiunii, au incercat negrul, o non-culoare deloc a doliului, mai degraba una a dorintei, au trecut prin galben-cu gelozia si veninul ei, si au ajuns la alb. Purificare? Doar suras amar si privire spre o fereastra marginita de gheata. Au cules albul si nu au stiut unde sa-l puna. Intre mormanele de afara? Te dor ochii de prea mult alb si el se depune in continuare. Nu se topeste, intepeneste in tacere. Probabil si cand zapada se va topi, va ramane tot albul inghetat pe retina. Si chiar daca privirea va redeveni albastra, clara, ceva din sagetile iernii grele tot mai persista...