duminică, 5 august 2012

Sandra. Izbasa. Izbanda

Pentru ca emoțiile au și ele limite. Și când ele sunt bine stăpânite se face dreptate. Și nu se câștigă prin ratări. Ci prin dominarea nervilor și a adversarelor. A intrat a opta în concurs. A fost în mijlocul lor în timp ce cădeau pe rând și a văzut deși nu trebuia să vadă ce poate face lipsa de stăpânire. Și ele au muncit. Și ele și-au dorit. Au venit să-și facă treaba și să-și primească răsplata pentru ani de sacrificii. De privațiuni și de durere fizică. Ea a fost mai bună însă. O fată blondă cu mult elan care a stat pe covor. Niciun pas, în afara celui pentru medalie. După bronzul la echipe, aur la sărituri. Și Sandra și-a îndeplinit misiunea. Lacrimile ei erau și ale noastre. Munca însă, numai a ei. Așa cum ar trebui să fie și medalia, pe care a împărțit-o însă cu noi, toți cei care i-am ținut pumnii. Multe de învățat de la Sandra....