marți, 27 aprilie 2010

Ale tineretii valuri...


Cu sau fara spume; mai mult sau mai putin albastre; cu ochi de apa limpede "verdatre"; cu pamantul care iti fuge de sub picioare; cu simturile ascutite, dar nu toate: vazul se imbata, auzul e selectiv, gustul conteaza! Cu o singura directie, in ciuda serpentinelor; cu movul vrajitoarelor, rozul inocentei si galbenul geloziei, toate combinate; cu rosul pasiunii si albul strigatului de triumf (sau de disperare?). Nu, de triumf. Cu toate la un loc, pe valuri neingradite, nestapanite si mai ales neinvechite! Mereu altele, mereu in miscare. Pur si simplu, pe val..

duminică, 18 aprilie 2010

Simplemente, Nadal!


A parut sa joace simplu. Mingiile oricat de dificile ar fi fost pentru Verdasco, finalistul de la Monte Carlo, pareau simple pentru Rafa Nadal. In tribuna, printul de Monaco, in teren regele zgurii, spunea un comentator. Un rege care a plans la final, intr-o descatusare de prea mult timp asteptata. Un rege care se apropie din nou, incet, dar sigur de coroana numarului 1 Mondial. Nadal i-a invins pe compatriotii sai, pe colegii de Copa Davis, Ferrero, Ferrer, si Verdasco la scor...aproape de neprezentare. Ar fi fost pacat sa piarda la masa verde pe zgura de coloarea portocalei, pentru ca toti cei trei spanioli au participat la spectacolul cu un singur solist insa: Nadal. Pe tot terenul si in orice moment. Concentrat in fiecare clipa, cu mintea acolo unde ii erau si picioarele si racheta acolo unde cerea mingea, Rafa a aratat ca nu are rival pe suprafata sa favorita. A trecut mai intai de doi semi-necunoscuti, pe care i-a invins la fel de simplu ca si pe numarul 12 inainte de acest turneu, Fernando Verdasco. A mai marcat un record: de 6 ori consecutiv castigatorul aceluiasi turneu. Niciun jucator, din nicio epoca nu poate spune ca a obtinut o astfel de performanta. Iar cuvintele lui Verdasco de la finalul meciului spun totul: "Sper sa castig aici, cand Rafa se va plictisi de acest lucru". Iar Rafa nu pare deloc plictisit de jocul pe care doar el poate sa il practice asa: cu incrancenare si la 5-0 si 40-15. Nu stiu daca e vorba de pregatire, de talent sau de vointa. Probabil toate trei la un loc. Probabil mult mai mult decat atat: simplemente Nadal!

marți, 6 aprilie 2010

Din peninsule...in insule...





Cu sau fara zei, insulele grecesti raman un loc de descoperit. Cu Mediterana cea schimbatoare si frumos curgatoare, cu retsina si cafe hellenicos, cu litere mai greu de descifrat pentru neinitiatii care vor totusi sa se initieze...Cu Milos fara Venus, si cu pastorii scosi parca dintr-un alt mileniu. Cu agitatia din port si bucuria revederii; cu o engleza aproximativa (ca a tuturor, de altfel), dar si cu o franceza intretaita, o italiana comme ci comme ca si o spaniola fara accent! Cu greci care au cam uitat de dieta mediteraneeana si au trecut la cartofi prajiti, calamari prajiti, pana si creveti prajiti! Cu ferry-boat-uri la botul calului (multe si scumpe pe zi), cu hoteluri albe si biserici la fel..cu timp care nu se grabeste nicaieri si salate "greek" cu branza alba si mirodenii. Multa lumina, motociclisti fara casca si zambete ale turistilor si, evident, ale localnicilor pregatiti de un nou sezon. O Grecie departe de Europa Occidentala, dar poate, tocmai de aceea, mai aproape de Zei!