luni, 14 martie 2011

Avantajele plagiatului


Sunt situatii cand nu este nevoie sa copiezi. Iti pastrezi stilul, pentru ca deja este parte din tine. Si din putinii ceilalti care au inteles. De regula, doar cei care conteaza. Nimic nou nu se mai poate scrie. Doar stilul mai poate atrage atentia (Voila Hertha Muller). Si totusi plagiezi un cantec pentru ca te descrie pana la ultimul frame sau pixel pe tine. Copiezi o poezie pentru ca autorul a stiut cu un an, doi, sau o suta inaintea ta ca se poate simti asa. Copiezi scena unui film si o reproduci. Cum ar arata ea acum? Un spatiu al tau, care devine al vostru, o marca ieftina, care devine scumpa (a se citi toate sensurile cuvantului, cu Dex daca e necesar, desi nu cred sa fie), un timp care nu se repeta, in ciuda incercarilor. Timpul nu se repeta, istoria insa o face. Plagiaza si ea. Copiaza si nu plateste drepturi de autor. In schimb platesc altii. Platesc ocaziile ratate si momentele de absenta. Platesc pentru ca nu au stiut sa profite. Si cand au aflat, nu au inteles ceilalti. Si cand au inteles ceilalti, copia de devenit prea slaba. Nu mai avea acelasi impact. O incercare si inca una. Deloc cu acelasi rezultat. Deloc cu aceiasi fluturi. Deloc cu aceeasi infiorare. Ramane spatiul, fuge timpul, se repeta istoria. Mor fluturii, reinvie Proust, Zaz se aude in varianta de pe plaiurile mioritice. "Je veux" devine "Liber". Dar cand vrei nu mai esti liber, pentru ca nu iti mai apartii, ci esti supus propriilor impulsuri. Dorinta sau libertate. Presupun ca prima...inca prima, cu riscul plagiatului!