tag:blogger.com,1999:blog-62550174960189587132024-03-05T21:45:55.234+02:00AlejaSnoticiasAlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.comBlogger142125tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-20710483769844288882020-04-12T13:21:00.000+03:002020-04-12T14:25:06.446+03:00So 2020<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitBJIupZlQs8U31KDzBXHHLL53Ll13J_e16cfvxniFl-3L8U2y1RtdqT-81wtMiKbrwFbJwwAj5HweKi0fDFlSqNWLU8lDMVq-a3Mce7PQoLYeOZBX8eOfb6qeGMW7UkqxP4Xu_vzJ8uk/s1600/DSC06841.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="396" data-original-width="635" height="199" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitBJIupZlQs8U31KDzBXHHLL53Ll13J_e16cfvxniFl-3L8U2y1RtdqT-81wtMiKbrwFbJwwAj5HweKi0fDFlSqNWLU8lDMVq-a3Mce7PQoLYeOZBX8eOfb6qeGMW7UkqxP4Xu_vzJ8uk/s320/DSC06841.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: blue; font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><span lang="FR" style="line-height: 115%;">E
ciudat să mai scrii pe blog, într-o lume a vloggerilor. Cu atât mai mult cu cât
în ultima perioadă toţi ne-am transformat casele în cărţi deschise. Brusc,
fotografiile şi filmuleţele din Centrul Vechi, Roma, Paris, Tahiti sau ailleurs
au fost înlocuite de “instantanee” de pe propria terasă sau din garsoniera care
într-o anumită lumină pare ceva mai mare… Evident exagerez, de dragul
dicursului, dar dacă aţi trecut deja de cele câteva rânduri de mai sus,
înseamnă că faceţi parte din categoria pentru care reţelele sociale au
reprezentat o parte a salvării din ultima perioadă. O supapă, un mod de a trăi
izolarea deschis, în comunitate, de a se distanţa prin apropiere online. Dacă
şi până în martie era vorba despre crearea unei anumite imagini prin online şi
menţinerea ei, în izolare ne-am autodepăşit. Găteam o dată pe săptămână? Acum,
de minim 5 ori, cu dovada de rigoare. Am zugr</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">ăvit</span><span lang="FR" style="line-height: 115%;">? Nu mai este necesar s</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">ă ştie doar vecinii care înainte suportau
zgomotul de rigoare, ci şi cei 1000 de prieteni FB, 2000 de pe instagram sau
invers, Twitter-ul fiind un pic neglijat, cel puţin la noi. Am fost la muncă</span><span lang="FR" style="line-height: 115%;">? Momentul trebuie marcat, de la drumul liber
de data aceasta, la cana de cafea care ne a</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">ştepta nerăbdătoare, la laptopul deschis pe ultimele
grafice din dotare. Am beneficiat de o rază de soare, de o oră de zumba online,
de o carte pierdută pe noptieră sau de un text filozofic descărcat pe tabletă</span><span lang="FR" style="line-height: 115%;">? </span><span style="line-height: 115%;">Ne-am revoltat
după o nouă decizie a autorităţilor, i-am luat la mişto, dar nu e chiar râsul
nostru, am distribuit zeci de articole despre remedii şi am păstrat suspansul? </span><span lang="FR" style="line-height: 115%;">Am încercat 10 soiuri de vin, 15 aplicaţii
noi şi 20 de firme de delivery? Ah, da. </span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Şi am văzut Casa de Papel, plus comentariile
de rigoare. Cum ar fi fost zilele, săptămânile, lunile acestea, fără online? Aşa
că, poate data viitoare când ne minţim singuri, când spunem că nu contează, am
cont Facebook, dar să fim serioşi, e mai mult aşa, ca să fiu în rândul lumii,
nu-mi pasă de reacţii, de cine ce citeşte şi nu verific pagina nimănui, ne
oprim o secundă cu gândul la activitatea din martie-aprilie(-mai) 2020 şi
renunţăm un pic la ipocrizie. Şi nu, nu mai cred că după pandemie vom fi toţi
prieteni în viaţa reală, renunţăm la pozele de la ieşiri şi “vorbim între noi”.
So 1990....</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><o:p></o:p></span></span></div>
<br />AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-81174347759618088672019-05-30T23:40:00.000+03:002019-05-30T23:40:20.423+03:00Internetul, politica şi ipocrizia<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqn_hsLJOPnqCpsmZkZZpokkvHLY9KLX4wmnNiu5rG1UkWn2MbrNY5M0QFms_irOGemL64RYeXWkcrOgYerPNsA3e2OZp5_GK6fxhQKfOGazItuxsfOHyApSbu7solqkpv7ofivgf8F58/s1600/alegeri-stampila-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="748" data-original-width="960" height="249" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqn_hsLJOPnqCpsmZkZZpokkvHLY9KLX4wmnNiu5rG1UkWn2MbrNY5M0QFms_irOGemL64RYeXWkcrOgYerPNsA3e2OZp5_GK6fxhQKfOGazItuxsfOHyApSbu7solqkpv7ofivgf8F58/s320/alegeri-stampila-1.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Definiţia politicii
a fost dată ea de ceva vreme, dar poate fi extinsă. Mai nou însă, o lărgim cu
toţii (pe ea pe definiţie, a nu se înţelege altceva), în timp ce nu uităm să
facem glume de doi lei, doar Măria Sa Facebook-ul permite. Şi uite aşa aflăm că
iubita unui oarecare politician... indisponibilizat poate fi uşor preluată, că
s-a inventat un săpun demn să îi poarte numele, mai ales dacă e scăpat cu
uşurinţă prin baie, semn că inventivitatea nu lipseşte tinerilor frumoşi şi
liberi. Sunt trimise link-uri cu tone de bancuri pe internet, întrerupte doar
de scurte momente în care diverşi curajoşi sunt blamaţi că au îndrăznit că
calce pragul unei televiziuni şi nu doar al trusturilor de presă demne de
încredere. Ghilimelele îmi lipsesc din jurul mai multor sintagme din acest
text... E ca la o nuntă cu dar. Darul e râsul (amar pe alocuri) iar nunta se
termină cu un şlagăr manelizat ascultat de toţi cei care se dau fini
cunoscători de muzică clasică. Şi aşa, în paşi de dans, unul îşi anunţă
candidatura la preşedinţie, altul susţine că adversarii sunt obraznici, mai
ales dacă şi-au permis să se nască în afara unei părţi a fostului Imperiu
Austro-Ungar, unii pregătesc moţiuni pe care le amână pentru că au puţină
treabă în intern. Adică până să rezolv ce mai e prin ţară (drumuri, spitale,
analfabetism funcţional, mână de lucru pe cale de dispariţie, ş.a. = şi altele,
pentru că ele fix la şi altele intră), stai puţin că tre’ să obţin şefia la o
filială a partidului, că na, priorităţile sunt priorităţi... În timpul ăsta
uităm că mâncăm roşii vopsite, că la iarnă s-ar putea să explodeze ţevile
neschimbate ele de juma’ de secol, şi că un angajator “de afară” (am găsit şi
ghilimelele) oferă 500 de euro pentru o muncă plătită cu 2500 la el în ţară, şi
făcută mai prost. E drept că nu e fun să te gândeşti la otravă, frig, trafic
blocat... E mult mai cool să comentezi un talk-show înveninat, înfrigurat, mult
traficat pe internet. Restul se rezolvă. Când cineva va pune din nou mere în
plop.<o:p></o:p></span></div>
<br />AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-33760831467353200782019-02-26T13:42:00.000+02:002019-02-26T13:46:00.283+02:00Scena, Cehov şi ardelenii<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEJvVtEBjY1NqTRM_8kMInSQSDwLzHEuItN2ggN2cddyUxTG1z6MDBdm99YKZ-T3wpors4HQWQBUWetZGpIQN640M54lKBaREKg-VWQtav3hzHsGkDh7G8ZuH0npiC7wNPD50Y1wWUIzQ/s1600/injusticia.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEJvVtEBjY1NqTRM_8kMInSQSDwLzHEuItN2ggN2cddyUxTG1z6MDBdm99YKZ-T3wpors4HQWQBUWetZGpIQN640M54lKBaREKg-VWQtav3hzHsGkDh7G8ZuH0npiC7wNPD50Y1wWUIzQ/s320/injusticia.jpg" width="174" /></a>Am fost la teatru zilele acestea. Mai întâi la un festival de teatru şcolar, unde cei mai buni au pierdut pentru că, probabil, juriul a considerat că trebuie să înveţe de mici că nu mereu talentul contează, mai sunt şi alte criterii. Locul I a revenit unei piese despre un emigrant român, ajuns cu mama în Spania, părăsit de tată, plecat să lucreze în Anglia (normal, ce altceva ar putea face un român, din Transilvania, se subliniază Transilvania, că parcă e stat în stat). Acolo, adolescentul, inhibat, lipsit de dragostea propriului părinte, se ataşează de tatăl unui coleg. Acesta, ignorant, cum altfel, ştie despre România că Hagi, Nadia şi Ceauşescu. Măcar de o introducea şi pe Simona, dar probabil ar fi fost prea mult... Victimă a anturajului, adolescentul român ajunge la poliţie pentru că transportase droguri. În rezumat: şablonul emigrantului trist, singur, abandonat, slab de înger, provenit dintr-o ţară considerată fără valori actuale, cu vagi reminiscenţe ale unor sportivi de anvergură, plus un dictator şi ceva vampiri. Atât. Suficient pentru locul I. Ah, da, mai era o scenă în care se trăgea nişte cocaină pe nas, în mod educativ, mais bon, passons....<br />
<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh60zdNUsf-a6D17mPkfL_xKMVHGSvVrpv2bEo9yXUzEifephbsfwx7foS6SnWO-10aikc0TdrJdPVJCywhPkrk7WBAnl2qk1TOtcUU37PuSotW7thY87yKZO262wKUkkSJZ_oy7UG06H4/s1600/poza2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh60zdNUsf-a6D17mPkfL_xKMVHGSvVrpv2bEo9yXUzEifephbsfwx7foS6SnWO-10aikc0TdrJdPVJCywhPkrk7WBAnl2qk1TOtcUU37PuSotW7thY87yKZO262wKUkkSJZ_oy7UG06H4/s320/poza2.jpg" width="320" /></a>Cu gust amar, am mers mai departe, şi am picat la o comedie, adaptare după Cehov. De data aceasta cu actori adulţi, talentaţi şi implicaţi. Se întâmpla la Clubul Ţăranului, unde un public pestriţ, de la copii (cuminţi), la pensionari entuziaşti, s-a bucurat timp de o oră de reprezentaţia Companiei de Teatru Cristi Toma. “Cerere în căsătorie” durează doar o oră, pentru că, ne-a spus chiar actorul şi producătorul Cristi Toma, oamenii nu mai au răbdare. Şi are dreptate. Cehov rămâne actual, iar adaptarea este una reuşită. Trei personaje cu har. Un tată care îşi vrea fiica măritată, o fiică de se vrea femeie căsătorită şi un el conştient că aşteptând să-i cadă marea dragoste sau o femeie ideală, nu se mai însoară niciodată. Aşa că trece la treabă şi merge în peţit. Numai că până la propunerea oficială adresată fetei-gospodină, ajung să se certe de la un petic de pământ, numit sugestiv Poiana Boilor. Al cui să fie? Ce familie îl deţine şi de când? Nu se lămuresc iar peţitorul este scos în şuturi. Rechemat după ce tânăra îi află intenţiile, nu are nici de data aceasta prea mult succes, din pricina unui câine de vânătoare. Ugadai şi Okatai sunt două patrupede socotite de stăpâni, fiecare, drept cel mai bun din ţinut. Şi uite aşa, curge votca (măcar nu e cocaină...) până spre final. Pe care îl aflaţi dacă mergeţi să vedeţi piesa... Sau îl citiţi pe Cehov.<br />
<br />AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-2042016951609194082019-01-24T01:17:00.003+02:002019-01-24T01:18:52.429+02:00Lumea în care trăim<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCRmmXy2V2G0-HPBQdBZ8o6LgvbN53VkKL_AGu8e4D7n0tlIDQgAab7T76WNoVG03Q9oOrlzwHvVr1ox4d_E2Z8q1D1_LeE0zCOwh2WrRIhz-SRo5yG3BvpR-rnQxRyTnBXKfXwOnBJuw/s1600/galben.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="929" data-original-width="960" height="309" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCRmmXy2V2G0-HPBQdBZ8o6LgvbN53VkKL_AGu8e4D7n0tlIDQgAab7T76WNoVG03Q9oOrlzwHvVr1ox4d_E2Z8q1D1_LeE0zCOwh2WrRIhz-SRo5yG3BvpR-rnQxRyTnBXKfXwOnBJuw/s320/galben.jpg" width="320" /></a>Nu credeam să mai revin la blog. Probabil sună a omul cavernelor, într-un moment în care insta-story contează mai mult decât story de pe facebook (nu întrebaţi de ce, pentru că aş avea nevoie de o postare mult mai lungă.) Blog? Nici măcar nu e vlog? Şi mi-aş dori să scriu si cu diacritice şi semne de punctuaţie, într-o lume în care dacă pui spaţiu în loc de cratimă e deja mare lucru...<br />
Nu am intercalat încă, după cinci rânduri, niciun englezism, aşa că e timpul să get to the point. So.... Am fost la un party ieri, împreună cu o prietenă bine intenţionată şi gata să-mi explice beneficiile socializării. Se făcea că e 2019, România... În centrul Bucureştiului se strânseseră ei, modernii, pentru a omagia un brand. Dar cum erau ei? Plictisiţi? Da. Ele, obeze, dar în pantaloni mulaţi? Da. Ei, anorexici, dacă vorbim despre jumătate din asistenţă, restul scoşi de la sală? Da. Pariem pe cine merge mai des la salon pentru bronzat şi pensat? Nu, pentru că îl pierdeţi. Ei. Şi cu cât e bronzul mai accentuat, cu atât este pantalonul mai mulat şi mai scurt, pe o gleznă cât un fir de... crizantemă? Tot a lui. Nelipsitele pălării, la ei şi la ele, spuneau multe. De exemplu, în funcţie de marcă, spuneau cât le intră pe card de la multinaţionala unde se bat în proiecte până la 9 seara, pentru a merge apoi la un party unde beau afectaţi un suc de portocale, cu paiul nelipsit. Really? Suc de portocale? Da, dar avem ţigară electronică şi pălărie. Aşa că suntem bine.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifoekrZhXrQ0ROSNFqhms0yCtgYfChBuTjXiu7QKQ8TCH79iosOiTGTFVNDQ5AxvMvmEXP_L8-ZRgnDoAN7wWcpYJDHYyTxLSqaBxQVBRfAFI8fyOpdU7QBc3w2HJFDGechLXDGj6z4N0/s1600/papa.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifoekrZhXrQ0ROSNFqhms0yCtgYfChBuTjXiu7QKQ8TCH79iosOiTGTFVNDQ5AxvMvmEXP_L8-ZRgnDoAN7wWcpYJDHYyTxLSqaBxQVBRfAFI8fyOpdU7QBc3w2HJFDGechLXDGj6z4N0/s200/papa.jpg" width="200" /></a> Tot la party e şi mâncare din plin. Multă şi cu design spectaculos. Gustul nu contează. Nu am rezistat şi am făcut 5 poze. Pe ascuns, oarecum. Nu poţi să faci poze la preparate, trebuie să faci un selfie, să îl treci cu # în Insta şi apoi să verifici la fiecare 4 secunde dacă a avut sau nu vizualizări. Şi dacă nu a avut, neapărat să mai facem unul. Că doar nu tre' developat, ca pe vremuri. Totuşi, există riscuri. Rămâi fără baterie, se blochează aplicaţia, îţi varsă băiatul de 40 de kg, pantaloni deasupra gleznei şi tatuaje tot acolo, apa plată peste ecran. Apoi, mai sunt chelnerii... Care se cred pe o pasarelă, doar că, ghinion (nu că aş vrea să îl citez, nu), nu se află acolo. Nelipsitele bărbi, hainele negre, mulate şi privirea de, waw, eu sunt acela... Da, acela din spatele barului, probabil student la o privată, prin asta am înţeles o facultate privată, de trece prin ea cu proiecte în sesiune şi hai lăsaţi, că oricum o plătesc. De îţi vine apoi la interviu, pune virgulă între subiect şi predicat şi spune că pe Insta există emoji, no need de alte semne, uşor obscene ele şi punctuaţia lor. După care pleacă toţi frustraţi acasă. Organizatori, invitaţi şi angajaţi. Au mai bifat un eveniment, fac parte din viaţa mondenă, deci există. Pe urmă zice Houellebecq că depresia se tratează cu X pastile, că iubirea ar fi soluţia, dar că e cam târziu. Păi cine are timp de iubire, când noi, de fapt, ne măsurăm doar marca pălăriilor şi a pantalonilor ce lasă atât de senzual glezna băieţilor descoperită? Nu noi, nu în 2019. Mai vedem în 20-20, dar am un feeling că nici atunci...AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-65398320491287559642013-07-14T13:57:00.001+03:002013-07-14T13:57:03.180+03:00Crazy, la cerere<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtfPn5VOs9z5Iofo345_95VY2S5m_FFtmxqOo-uFeuJMu7iKIslLI0CDM69yc208LcO6jKSEePRg-6v5Xi2LibQHfw6YZgK_NaEoudDHW7FBrKQgFl0pD6xIBCrWL-E5nnzGYbqUXSfRo/s1600/aaaa.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="294" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtfPn5VOs9z5Iofo345_95VY2S5m_FFtmxqOo-uFeuJMu7iKIslLI0CDM69yc208LcO6jKSEePRg-6v5Xi2LibQHfw6YZgK_NaEoudDHW7FBrKQgFl0pD6xIBCrWL-E5nnzGYbqUXSfRo/s320/aaaa.JPG" width="320" /></a>Nu, nu e un autodenun<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ţ. Nici vreo aluzie prea puţin subtilă, doar o descriere a unei săptămâni
care a început ciudat, a continuat cu uşoare note suprarealiste şi se încheie
cu o noapte albă după o seară pe stadion. Cu rujuri aruncate, dar brichete
păstrate (culmea!), cu un gol marcat aiurea, dar cu o galerie continuând să
cânte, că doar ăsta e farmecul vieţii şi al Rapidului. Un fel de gol în stomac
nu doar în plasa porţii atât de greu încercate (mai mult la figurat decât la
propriu, deschid o nouă paranteză după tiparul Olguţei Medelenilor) a echipei
din Giuleşti. Cu bere pentru o amatoare de vin şi cu un loc altul decât cel în
care amatoarea ar dori să se afle. Practic singura concluzie care se impune
este tot cea a galeriei, </span><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">“</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Învăţaţi acest refren</span><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">”: </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Samba, cât se mai poate!</span></div>
AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-45791783265519884502012-08-05T23:11:00.001+03:002012-08-05T23:14:12.029+03:00Sandra. Izbasa. Izbanda<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVcRvrFoxvVm3JJV16DMX3Najg36S0GMuLeV0TpMwc8x1TUdRyW62JFQtf5ik0GkY35AurPAih3mCerP6DfQZSbqr7qSyu-IJuA2YTNyhk_ZWfdjhbFXbZ1J6qt5-7FWxL2Fya4aTy9Rw/s1600/sandra.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVcRvrFoxvVm3JJV16DMX3Najg36S0GMuLeV0TpMwc8x1TUdRyW62JFQtf5ik0GkY35AurPAih3mCerP6DfQZSbqr7qSyu-IJuA2YTNyhk_ZWfdjhbFXbZ1J6qt5-7FWxL2Fya4aTy9Rw/s320/sandra.jpg" width="214" /></a>Pentru ca emoțiile au și ele limite. Și când ele sunt bine stăpânite se face dreptate. Și nu se câștigă prin ratări. Ci prin dominarea nervilor și a adversarelor. A intrat a opta în concurs. A fost în mijlocul lor în timp ce cădeau pe rând și a văzut deși nu trebuia să vadă ce poate face lipsa de stăpânire. Și ele au muncit. Și ele și-au dorit. Au venit să-și facă treaba și să-și primească răsplata pentru ani de sacrificii. De privațiuni și de durere fizică. Ea a fost mai bună însă. O fată blondă cu mult elan care a stat pe covor. Niciun pas, în afara celui pentru medalie. După bronzul la echipe, aur la sărituri. Și Sandra și-a îndeplinit misiunea. Lacrimile ei erau și ale noastre. Munca însă, numai a ei. Așa cum ar trebui să fie și medalia, pe care a împărțit-o însă cu noi, toți cei care i-am ținut pumnii. Multe de învățat de la Sandra....AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-1661021891080959502012-06-17T01:31:00.001+03:002012-06-17T01:38:38.300+03:00Euroidei<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdg_q7H5QfpvrKyojAjd9Oum4R5aWydVbocAtEDUnse0cHmSCDROEY4tCU8Pd_-wg1nkYPdTBDx6KxPj3Apa2IhiLiyGPmeJYPb4dieHcZwNYNFT7nk1jouxgaxLllDQaf8J07ylW-cXc/s1600/euro.jpg" imageanchor="1" style="clear:left; float:left;margin-right:1em; margin-bottom:1em"><img border="0" height="311" width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdg_q7H5QfpvrKyojAjd9Oum4R5aWydVbocAtEDUnse0cHmSCDROEY4tCU8Pd_-wg1nkYPdTBDx6KxPj3Apa2IhiLiyGPmeJYPb4dieHcZwNYNFT7nk1jouxgaxLllDQaf8J07ylW-cXc/s320/euro.jpg" /></a>
Un Euro cu scandal intern si extern. La noi, outsideri multumiti sa priveasca, scandalul s-a iscat din cauza unui contract discutabil care ne lasa si fara circ, dupa ce multi se plang ca au ramas fara paine. La ei, scandal din motive de suporteri, de suspiciuni de blat in ultimul meci din grupe, de invective aruncate ici si colo, in punctele esentiale. Surprize putine, incrancenare si ploaie. Probabil, un Euro care in memoria suporterului roman va ramane drept cel in timpul caruia televiziunea romana mai intai si-a fentat spectatorul iar apoi l-a driblat si pe cel caruia ii vanduse o parte din meciuri. O fenta reusita de data aceasta, o lovitura de pedeapsa neratata, un fluier de prelungiri in cautarea unei normalitati. Si in timp ce emotiile cresc, pentru ca faza grupelor se apropie de final, spectatorul roman isi pune tot mai rar intrebarea, acum, daca tot poate vedea tot ce misca la Euro, oare am fi putut sa fim si noi acolo, si sa ne preocupe mai putin scandalul intern si mai mult o strategie de joc? Nu prea, mai ales ca ultima clasata la cotele de pariuri, inainte de acest turneu final, Grecia, este, alaturi de Cehia, si prima calificata pentru sferturi. I-au batut pe rusi... Noi pe cine am fi batut? Intrebare retorica...Pe greci? Pe danezi? Pe nemti? Pe suedezi? Repet...intrebare retorica...AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-35459757521677550722012-04-11T22:53:00.004+03:002012-04-11T23:09:51.858+03:00Arbiter elegantiae<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhR-VSpo4bFEUJEgewxU1yLpZ_yyciJ3p1ih6eLmU1f9dFeo4IIviYR0TkxrhUSRyfU8KDS7lROZmP98oqfU0vD6FwJh8nYGM7VTNnqkTX0pS_pwwg2odJBg81OVNSbHMGRNE1cCfbLa7g/s1600/640px-Metal_whistle.svg.png"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhR-VSpo4bFEUJEgewxU1yLpZ_yyciJ3p1ih6eLmU1f9dFeo4IIviYR0TkxrhUSRyfU8KDS7lROZmP98oqfU0vD6FwJh8nYGM7VTNnqkTX0pS_pwwg2odJBg81OVNSbHMGRNE1cCfbLa7g/s320/640px-Metal_whistle.svg.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5730237653552200898" /></a><br />Jocul din teren se incheie cand fluiera arbitrul. Cel din culise incepe inainte ca el sa fluiere. Cel de dupa, inutil, dar nu se incheie niciodata. Parlamentări pana in luna si inapoi, faze comentate, amintiri si reluari. Indirecte sau trimiteri la origini, toate fara final-izare. Meci cu sau fara cantec in timp real, mai mereu cu, dupa. Iar cantecul-de lebada-de dupa poate sa fie lipsit de orice fel de arbitru, cel al elegantei fiind sublim, dar lipsind cu desavarsire. In asteptarea meciului urmator, i-as ascunde arbitrului(de dupa) arma si l-as lasa sa fluiere precum romanul din proverbe caruia ii e foame. Sau sete. De victorii. De puncte. De vise implinite. De fantezii care apar in realitatea ce exista si pentru el. Oare care arbitru a fluierat deja?AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-90423978855862993122012-02-12T23:58:00.005+02:002012-02-13T00:14:00.740+02:00Sst! prea mult alb<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6cebh60nyAAwCel8zkljeP24Lyat42I-uSP_lHdWycgA408tsWkQZzEo-q_YQ1DaXnPhpaOYNrTHeY0rViDpXnUvLMKLIJxL-wV-XnTviZ6lpOogb4tCMeLLITUFwPq5ZAwyNRukYHNg/s1600/DSC02740.JPG"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6cebh60nyAAwCel8zkljeP24Lyat42I-uSP_lHdWycgA408tsWkQZzEo-q_YQ1DaXnPhpaOYNrTHeY0rViDpXnUvLMKLIJxL-wV-XnTviZ6lpOogb4tCMeLLITUFwPq5ZAwyNRukYHNg/s320/DSC02740.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5708375887117863362" /></a><br />E alb si atat. Din verde a devenit albastru. Apoi culorile s-au jucat tot mai mult si mai intens. S-au amestecat pana nu au mai stiut de ele. Nu au mai stiut de unde au inceput, ce pictor e de vina, au ales rosul, culoarea pasiunii, au incercat negrul, o non-culoare deloc a doliului, mai degraba una a dorintei, au trecut prin galben-cu gelozia si veninul ei, si au ajuns la alb. Purificare? Doar suras amar si privire spre o fereastra marginita de gheata. Au cules albul si nu au stiut unde sa-l puna. Intre mormanele de afara? Te dor ochii de prea mult alb si el se depune in continuare. Nu se topeste, intepeneste in tacere. Probabil si cand zapada se va topi, va ramane tot albul inghetat pe retina. Si chiar daca privirea va redeveni albastra, clara, ceva din sagetile iernii grele tot mai persista...AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-46337472951991856452011-08-17T00:31:00.002+03:002016-03-13T14:12:59.828+02:00Needing an answerEngleza e necesara doar in titlu. Pentru ca titlul este fals, altfel nu as putea folosi aceasta limba. Nu mai este nevoie de raspunsuri. Le am deja, la prea multe intrebari. Si zambetele nu se opresc. Nici macar in momentul in care apare criminalul in ultimul thriller citit. Pilotului automat ii este greu sa scrie, zambind. E mai usor atunci cand ploua, greu cand iese soarele. Si cand temperatura, si nu numai este ideala. Si cand undele sunt aceleasi. Si cand duc spre acelasi loc. Si cand verdele se transforma in albastru...Mai lipseste banalitatea universului care conspira. Si o poezie din era abstracta... AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-79145636560843262802011-06-30T13:26:00.006+03:002011-06-30T13:31:30.696+03:00Ploua si nimic nu se clintestePlange ploaia. Plange si viata continua. Râmele apar, se ascund dupa un copac lovit de fulger. Copacul se clatina dar nu se clinteste. Ploaia poate sa planga. Doar ea o face. Doar ea o mai face. Viata continua. Ramurile se izbesc intre ele si se uita cu sila la ploaie. Vor soare si primesc nori. Vor verde si primesc stropi grei de fum si mizeriile poluarii noastre. Radacinile insa stiu ca nimic nu le va scoate din pamant. Poate sa cada ploaia. Si vantul poate sa-si continue drumul. Pentru ca el nu se opreste. Nu vrea. Nu are voie. De ce ar face-o? Ce sa-l retina? E vant si e ploaie. Si viata continua...AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-37082334626844955962011-06-20T15:25:00.009+03:002011-06-20T15:56:46.509+03:00Fum, dar mai mult ceataUn pachet gol de tigari pe bancheta din spate. Si atat. S-au fumat toate. Iar fumul s-a risipit. Putini stiu sa recompuna gustul. Putini fac efortul de a incerca. Se ancoreaza intr-o realitate, alta pentru fiecare. Si nu stiu sa piarda. Si nu stiu sa castige. Accepta doar egalul, remiza care nu aduce decat bucuria timpului omorat. Sau altfel spus, nimeni nu pierde, nimeni nu castiga, nimeni nu se bucura pana la final, nimeni nu sufera. Nimeni nu plange. Nimeni? Poate ca imaginea nu reflecta adevarul. Poate ca adevarul nu intereseaza din moment ce loveste. Si din rani nici macar nu poate curge whisky, nici vin, nici altceva care sa vindece. Poate ca greselile transforma. Sau se platesc. Cam scump, totusi. Poate ca suportabilitatea are limite, spre deosebire de dorinte. Poate ca inghetul e solutia, si privirile de inceput. Poate ca luminile sunt de la reflectoare, deci false. Poate ca nici nu mai conteaza, doar pachetul e gol...Si nimic nu-l umple, pentru ca imaginatia nu functioneaza precum o fabrica-ceas: uneori da si rateuri!AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-28651713136869022702011-06-07T20:24:00.009+03:002011-06-07T21:10:17.667+03:00Despre sport<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiJ29RDIjK39aPZwlNo0pVP9YXCaOEAQFeGp_vk5fYknU8OnYysKPl8UqTr_DJMsdtKOKpNicEUa6wmpghkoB6sWIe7mm3Q7N-EWS6_5IPHM4tBromPfhiydA9Jp-nOgtALFZn0W0e3YU/s1600/Atletism5.png"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 214px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiJ29RDIjK39aPZwlNo0pVP9YXCaOEAQFeGp_vk5fYknU8OnYysKPl8UqTr_DJMsdtKOKpNicEUa6wmpghkoB6sWIe7mm3Q7N-EWS6_5IPHM4tBromPfhiydA9Jp-nOgtALFZn0W0e3YU/s320/Atletism5.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5615540981401335634" /></a><br />Sportul poate fi un joc sau o pasiune. O necesitate pentru a te mentine in forma. Un mod de a-ti petrece timpul liber si a evita plictiseala cotidianului. Un mijloc pentru a-ti castiga existenta. O moda. O metoda de integrare in grup. Doar ca in diferitele sale ipostaze este si trait diferit.<br />Joc? Poate al mintii. Al unei minti care nu sta locului si nici nu ar avea cum sa o faca.<br />Pasiune? Unii nu sunt capabili de ea. Privesc meciul din afara, fara implicare, cu o detasare inteleasa, nu de mine. Ei cred ca sunt fericiti. Pierd si se pierd insa in monotonia de fiecare zi, fara a pricepe farmecul clipelor furate. Clipelor cu strigat si ecou, cu artificii si tribune reduse la tacere.<br />Necesitate fizica? Pentru ardere? A caloriilor, de exemplu. Se impune atunci si regimul. Putini sunt capabili sa il tina, intr-o lume cu prea multe tentatii.<br />Mod de a evita plictiseala? Optiunea televizor/internet presupune mai putin efort. E aleasa frecvent, asa ca ridicatul telecomenzii devine sportul preferat. Si mai trece o zi.<br />Sport la categoria profesionisti? Prea putini, prea buni. E greu sa devii profesionist daca nu exista pasiune si nu se practica des. Daca nu este o prioritate. Talentul nativ, instinctul si publicul entuziast nu sunt suficiente. <br />O moda? Nu, niciodata.<br />Asumarea riscului si spiritul de competitivitate? Alte conditii. Mereu conditii...necesare si pentru integrare.<br />Si fair si play? Deja prea mult. Sau prea putin. Depinde de care parte a fileului esti. La mijlocul terenului pur si simplu nu se poate. O regula pentru cei care nu vor sa fie doar spectatori ai jocului. Altfel sting nocturna si pleaca acasa. Sau in alta parte!Pe un alt teren, cu adversari sau coechipieri care sa inteleaga diferentele dintre sport/joc/pasiune/reguli/tactici/prioritati/performante.AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-39032963728874916772011-05-08T00:37:00.007+03:002011-05-08T00:58:34.593+03:00Gusturi<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPoDgLLf0nRTYk_8td2Bj_U_dG_ybjsHcs8gXiVhhiMQBEkYrYYbExwIup1Lt3rdtACeXKVi00RpMhDzubP9zSdeTPh_Pqsq1hQEGf2O81lgVLyc2Kgzp0Y0YXo_Jeq4lCrVEXTtm03js/s1600/muffin.png"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 291px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPoDgLLf0nRTYk_8td2Bj_U_dG_ybjsHcs8gXiVhhiMQBEkYrYYbExwIup1Lt3rdtACeXKVi00RpMhDzubP9zSdeTPh_Pqsq1hQEGf2O81lgVLyc2Kgzp0Y0YXo_Jeq4lCrVEXTtm03js/s320/muffin.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5604096450068668194" /></a><br />Jeleuri sau fistic? Dulce sau sarat? Amar? Putin amar, dar intotdeauna savuros. Cu sau fara reactie, dar intotdeauna cu gust. Pentru ca simturile fac totul, iar gustul multe. Pentru ca ochii se inchid cateodata, auzul poate fi indulcit iar mangaierile pot insela. Mirosul si gustul mai greu pot fi fentate. Chiar si de un jucator cu experienta. Daca ea lipseste insa, cu atat mai greu. Asa ca madeleinele nu mint. Nu au cum. Gustul lor inconfundabil, dorit, cautat, se regaseste rar in alta prajitura. Oricata ciocolata pura ar avea. E greu sa repeti gustul madeleinei. E greu sa repeti o seara de vineri fara ploaie. Gustul ploii, putin amar, nu persista insa. Persista cel al prajiturii bine coapte, de prea multa asteptare, al ciocolatei cu piper, al murelor scoase cu sacrificiile mainilor zdrelite din arbustii cu tepi. E ca si cum ai lua o gura de apa sarata atunci cand vine un val prea puternic, la mare. Nu-ti place apa inghitita, dar ai vrut sa vezi si sa simti marea din nou. Iar gustul se impune...AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-66806139901213069342011-04-27T22:15:00.011+03:002011-04-27T23:52:02.005+03:00DedicatieSeara cu Real si Barca luptand pentru o finala. Poate ca in multe case de pe Batranul Continent, meciul a constituit cheia zilei. Si nu numai. Europa se pregatea de Champions League, iubitori ai sportului rege-formula sablon-din lumea intreaga priveau verdele gazonului si artistii care il calcau in picioare. Verdele insa mai are o conotatie speciala. In afara terenului de joc, dar tot intr-un joc ametitor, verdele zambeste cu sclipiri de pietre slefuite dar pretioase. La inceput zambea neincrezator, poate pentru ca debutul nu promitea decat gheata si dusuri reci. Poate pentru ca diferentele erau mai mari decat asemanarile. Poate pentru ca regulile jocului, aplicate altfel, ii erau necunoscute. Dar jocul se invata si se dezvolta. Inseamna implicare si dorinta. Si timp, si dor. Si minute de prelungire. Vise, dar mai ales realitati. Respiratii sacadate si impliniri. Puncte terminus si reluari. Momente in care astepti o neatentie din partea arbitrului, pentru a merge mai departe (nu e exclus nici un somnifer la vestiare)...Nu face rau nimanui, iar ceillati pot dormi linistiti dupa. Inseamna priviri tinta si tinte clar stabilite. Inseamna sa ai curaj sa spui ce vrei si sa lupti. Sa uiti temerile si sa mergi mai departe. Fara limite, pentru ca luminile pot doar pune in valoare verdele. La fel si penumbra. Si intunericul in care isi fac loc scanteile, fluturii colorati atrasi si ei de artificii. De lumina. De zambete. De tine. De sampanie (whisky, dupa preferinte). Sampanie, totusi...AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-2712119482850483842011-04-10T23:49:00.004+03:002011-04-11T00:02:10.331+03:00De ziua lor<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvA1OYpe-iD9LlGv30YFobgE79YIij1AIxIwB1Oqw_hBlYHO5COkiinvndxG8pqhhiXJe-pSLM7hFZvx_Bm86X25JL1fMTzzPBc5GmCz55Z8uDvCaMGX08NCnBFmH7CnTPYV4NxKFFKiw/s1600/tiggg.png"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 310px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvA1OYpe-iD9LlGv30YFobgE79YIij1AIxIwB1Oqw_hBlYHO5COkiinvndxG8pqhhiXJe-pSLM7hFZvx_Bm86X25JL1fMTzzPBc5GmCz55Z8uDvCaMGX08NCnBFmH7CnTPYV4NxKFFKiw/s320/tiggg.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5594063134503568338" /></a><br />Cine, ce, unde, cand, de ce?<br />Minoritarii. Sarbatoreau. In parcul Cismigiu. Intr-o duminica meteo dependenta. De Ziua lor. Varianta mai lunga: de Ziua Internationala a Romilor, un fel de festival-targ intr-un parc al capitalei europene Bucuresti reunea reprezentanti si reprezentante ale etniei plus cativa cetateni atrasi de soarele care fugea de nori, dar norii nu se lasau...si-l prindeau din cand in cand, ca doar pana si soarele se mai impiedica. Printre tingiri si cazane de tuica, fuste crete si multicolore si bijuterii de un kil si ceva, de la o masuta, un sarbatorit vindea...portofele. N-am intrebat provenienta. Precis erau... made in China!<br /><br />P.S.: orice prejudecata ce ar reiesi din textul de mai sus este pur intamplatoare si nu are nicio legatura cu faptele reale!AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-53439895138481452011-04-04T00:45:00.006+03:002011-04-04T01:15:30.564+03:00La cerere<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjuefiGhT6ELhuqRzrw-b0Ae0BxZiW1gS6V7ZFNCHMnIpuhvEiL_BRhXRrW-kN4dopLGDCv1aAH_SPko10fTr62K2AgsOVm2RAwxUNuBKrT1a4RtZxV5aKU3m6rSrW4eR1JU3edgP86so/s1600/piramida.gif"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 180px; height: 250px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjuefiGhT6ELhuqRzrw-b0Ae0BxZiW1gS6V7ZFNCHMnIpuhvEiL_BRhXRrW-kN4dopLGDCv1aAH_SPko10fTr62K2AgsOVm2RAwxUNuBKrT1a4RtZxV5aKU3m6rSrW4eR1JU3edgP86so/s320/piramida.gif" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5591484265115431586" /></a><br />Piramida lui Maslow arata ca toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt insa la fel de puternice. Unele depasesc capacitatea de intelegere, logica, dorinta de autoconservare. Practic nimic altceva nu conteaza. La baza, adica nevoile cele mai importante ale fiintei umane sunt, potrivit acestei teorii, hrana, apa, somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului. (Nu neaparat in aceasta ordine?). Dupa ce omul iși satisface acest nivel de necesități, se poate concentra pe nevoile de siguranță, cum ar fi securitatea casei și a familiei. Urmează apoi nevoia de iubire, prietenie și apartenență. La nivelul patru sunt nevoile de stimă, dar si respect de sine. In varful piramidei: nevoile de auto-actualizare, care vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacitățile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun. Teorie la obiect a lui Maslow (sau la subiect). Dat fiind ca toate sunt indeplinite, si pe deasupra cu multi fluturi, de toate culorile, care zboara non-stop si respira primavara(foarte)mult asteptata, singura remarca in scopul de a completa teoria umanistului american este ca a fost (usor)mai putin bine decat data viitoare....AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-46024799144543979662011-03-14T12:16:00.005+02:002011-03-14T14:56:03.837+02:00Avantajele plagiatului<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuVL24FA78HANMRVhNyddaMwdS9OowtgJR-cff2JO7WkVKE6_r9BkjhyphenhyphenCa5XRp12KKmDrNKf2s2P1eNmGPpQzWScxy5nW9bxOVPFv9W6LsRyK4Py95zDweUZwlGMEAKd9aGE954XCB1_c/s1600/aaa.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 213px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuVL24FA78HANMRVhNyddaMwdS9OowtgJR-cff2JO7WkVKE6_r9BkjhyphenhyphenCa5XRp12KKmDrNKf2s2P1eNmGPpQzWScxy5nW9bxOVPFv9W6LsRyK4Py95zDweUZwlGMEAKd9aGE954XCB1_c/s320/aaa.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5583918550097354514" /></a><br />Sunt situatii cand nu este nevoie sa copiezi. Iti pastrezi stilul, pentru ca deja este parte din tine. Si din putinii ceilalti care au inteles. De regula, doar cei care conteaza. Nimic nou nu se mai poate scrie. Doar stilul mai poate atrage atentia (Voila Hertha Muller). Si totusi plagiezi un cantec pentru ca te descrie pana la ultimul frame sau pixel pe tine. Copiezi o poezie pentru ca autorul a stiut cu un an, doi, sau o suta inaintea ta ca se poate simti asa. Copiezi scena unui film si o reproduci. Cum ar arata ea acum? Un spatiu al tau, care devine al vostru, o marca ieftina, care devine scumpa (a se citi toate sensurile cuvantului, cu Dex daca e necesar, desi nu cred sa fie), un timp care nu se repeta, in ciuda incercarilor. Timpul nu se repeta, istoria insa o face. Plagiaza si ea. Copiaza si nu plateste drepturi de autor. In schimb platesc altii. Platesc ocaziile ratate si momentele de absenta. Platesc pentru ca nu au stiut sa profite. Si cand au aflat, nu au inteles ceilalti. Si cand au inteles ceilalti, copia de devenit prea slaba. Nu mai avea acelasi impact. O incercare si inca una. Deloc cu acelasi rezultat. Deloc cu aceiasi fluturi. Deloc cu aceeasi infiorare. Ramane spatiul, fuge timpul, se repeta istoria. Mor fluturii, reinvie Proust, Zaz se aude in varianta de pe plaiurile mioritice. "Je veux" devine "Liber". Dar cand vrei nu mai esti liber, pentru ca nu iti mai apartii, ci esti supus propriilor impulsuri. Dorinta sau libertate. Presupun ca prima...inca prima, cu riscul plagiatului!AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-37590038588535684822011-02-19T14:20:00.012+02:002011-02-19T14:58:33.070+02:00Amar-Al sau scena unei nopti de iarnaCortina cade si publicul se bucura. Spectatorii pot merge acasa pentru a dezbate ultima scena. Ramane o voce undeva in fundal si un zambet fals cu sclipiri rautacioase. Sa fie vocea, sa fie sampania, sa fie luminile? Sa fie puterea unui cantec, plagiat de la AMARAL. Sa fie ochii tai verzi SF? Sa fie sau au fost...Sa fie sau au fost? Ultima scena e cea care ramane. Trec bucuriile, rasetele, temerile, nelinistile, noptile, drumurile. Trec si ramane gustul ultimei scene. Ramane? Il omori cu cafea, parfum, ciocolata, alt parfum, alta privire. Il omori? Il trivializezi cu alte zambete, alte tresariri, alte culori. Il strivesti sub pantoful cu toc inalt, asa cum a cerut. A cerut? Revezi ultima scena si uiti prezentarea actorilor. Uiti actele si periplul. Uiti ca nu trebuia sa uiti. Si crezi ca a trebui e un verb inutil. E un miraj, un scenarist prost s-a jucat pe o hartie de mana a doua si a pus in scena intr-un teatru obscur o poveste trecatoare. Trecatoare? Se topeste zapada, cade alta. Se transforma in mocirla si iti murdareste pantofii cu toc. Te murdareste? La iesirea din teatru, zapada orbeste spectatorii pasivi si ii face sa-si doreasca retragerea in casa, in siguranta, la caldura. E cald? E iarna si gustul ingheata, precum vorbele de la final. Final?AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-55906806818003900912011-02-12T22:23:00.006+02:002011-02-12T22:49:41.770+02:00Muza din LaMuse<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiY_5NF1aYGYZxSAHFwpErTYGP_2G4kl3YlUwwgN7_s05QiXhJgjP1lLAtkEIXgwOCRVYZqyGKA8RK0mg4OyS31-uxpUFD6p5DB0jSABx1hXhT9S9_0g9L0f3k71EWTUZBadQyVVpvxWr8/s1600/aparate-foto-vechi-38.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 257px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiY_5NF1aYGYZxSAHFwpErTYGP_2G4kl3YlUwwgN7_s05QiXhJgjP1lLAtkEIXgwOCRVYZqyGKA8RK0mg4OyS31-uxpUFD6p5DB0jSABx1hXhT9S9_0g9L0f3k71EWTUZBadQyVVpvxWr8/s320/aparate-foto-vechi-38.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5572907445699936226" /></a><br />Dupa mai multe episoade cu "Case closed", dat fiind ca filmul nu era "Tanar si nelinistit"-greseala de orientare-nelinistea e si ea o calitate pe care multi nu o au-, serialul se termina totusi. Se taie, fara generic, fara rol, fara "Thanks to our special guest", fara "Acest film a fost inspirat dupa un caz real". Comediile se uita repede. De obicei "Titanicul" ia Oscaruri sau vreun film despre zbaterile eurilor multiple cu orientari neclare, in curs de definire. Comediile sunt utile pe moment, te scot din valtoarea de fiecare zi, sau din rutina de fiecare zi, sau din depresia de fiecare zi. Apoi se uita, oricate episoade ar fi avut. Nimic nu ramane. Cate un frame se trezeste intr-un magazin aglomerat si cam atat. E ucis de celelalte 23 care se grabesc sa apara, dispara, converteasca, si sa fie convertite. La Muse ar putea fi titlul unui film. Si surpriza sa apara la final, ca in filmele politiste, nu in comedii: sa fie de gen masculin. Si dupa ce o descoperi, ca pe criminal, moare. Fara zbateri, fara intrebari, fara sa-i pese. Moare. Dar scriitorul dupa ce-si ucide muza, scuzati scenaristul, dupa ce-si ucide eroul, moare si el putin. Cum insa nimeni nu mai citeste in ziua de azi, va avea ocazia sa testeze si alti eroi, la cererea publicului! Sau a sa personala!AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-69396612710694911842011-02-05T13:49:00.008+02:002011-02-05T14:28:24.135+02:00AADD<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJ_k_Y1-8QABcHeRouBJ9Q45RaIKAZ2Is3zsgvIvu7yM7eveg0MeRlfn9KZYMvgz2EqvKQ-omN2cKMDULh_QNNAHVKRrNmfK14rtYlXRFQBJJa6s0zKXUZMS0jHpVa70fEyXoEggKT4I0/s1600/mojito-cocktail.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 238px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJ_k_Y1-8QABcHeRouBJ9Q45RaIKAZ2Is3zsgvIvu7yM7eveg0MeRlfn9KZYMvgz2EqvKQ-omN2cKMDULh_QNNAHVKRrNmfK14rtYlXRFQBJJa6s0zKXUZMS0jHpVa70fEyXoEggKT4I0/s320/mojito-cocktail.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5570181300643844626" /></a><br />De la ADvertising, in dublu rol, reclama vietii. In plin roman francez, in centrul vechi si nou al unui Bucuresti care nu se dezice. De la ADD, o adaugire nedorita, necautata, dar de care te lovesti pe culoarul stramt cu pereti in paragina si polei pe asfaltul gaurit. De la initialele a patru blonde aflate in cautarea pierderii timpului. Si l-au gasit, in contemporaneitatea unui mojito prost executat dar cu talent si flacari sclipitoare in blitz-uri plictisite si ele. De la primul A cu luciu roz si sclipiri verzi in piele de leopard ce se cere mentinuta tanara prin orice tertip adolescentin. De la un al doilea A cu ochii pe ceas si pe dansatorii cu parul lung si miscari de portoricani de la mama lor. De la primul D care stie sa puna punctul pe i si nu se teme de schimbari majore. De la un al doilea D vesel, fara temeri, sovaieli si inhibitii. AADD, DDAA, in orice ordine, rezultatul este "le meme". Se citeste printre randuri sau in sclipiri. Sau in taceri sau in miscarile din fata unei scene cu martori care nu stiu la ce asista. Nu au inteles ca advertisingul e doar manipulare. Nu stiu sa o combata, o inghit si atat. Inghititura amara sau dulce, cu umbrelute si culori, prea putin conteaza pentru ca lupta e pierduta din start, putini intelegand necesitatea ei.AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-26369520047105021642011-01-29T14:31:00.004+02:002011-01-29T14:50:27.743+02:00Orgasm intelectual<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGxibILp4fUY8j3oC-SazCctjFlyQB70hv3JzY-h8YPfLeKRjwfFTWQOeR_G0Mac05arhWOzAD23Na3HedpTcx5LNMjQbt9SvzzSj04nH_OSSn5C2iqM8esMG6keaw-_kmPTGx8-bwP_4/s1600/ploaie.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 195px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGxibILp4fUY8j3oC-SazCctjFlyQB70hv3JzY-h8YPfLeKRjwfFTWQOeR_G0Mac05arhWOzAD23Na3HedpTcx5LNMjQbt9SvzzSj04nH_OSSn5C2iqM8esMG6keaw-_kmPTGx8-bwP_4/s320/ploaie.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5567589358534705474" /></a><br />Exista, se cere, nu se cuvine oricui. Concluzia rasfatatei de moment a sortii, care intelege ca apare rar dar dureaza mult, se pierde in timp si se recucereste printr-o sclipire. De inteligenta dura, cu priviri in tine si nu prin tine. Cu spatii necunoscute si cu timp uitat. Cu pasi care nu se simt, pentru ca nu ating pamantul, cu valuri care nu se sparg, pentru ca nu au tarm (in traducere libera, limita). Cu restaurante aflate la inchidere si cu ploaie care bate pe acoperis si nu o aude nimeni, se observa totusi asfaltul ud...Si cu revelatii: fara timp, fara spatiu, cu multe cuvinte, fara ploaie, dar uda!AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-68401549143233955312011-01-23T23:41:00.003+02:002011-01-23T23:49:44.709+02:00Noua tehnologie<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwju_IAmuXKgvwhOYWgssFCB001lBHlcyJ1h6LvcjMgsXeBdK2hNh9lQoYhpxmpPdtvklu9XvNXkwZAxVMGjKcyWIUjd3n1_XK0aka7lNXiTGfWM0ja4zDRKVuOVtci_IgXK6gqKmILCY/s1600/IMG_5027.JPG"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwju_IAmuXKgvwhOYWgssFCB001lBHlcyJ1h6LvcjMgsXeBdK2hNh9lQoYhpxmpPdtvklu9XvNXkwZAxVMGjKcyWIUjd3n1_XK0aka7lNXiTGfWM0ja4zDRKVuOVtci_IgXK6gqKmILCY/s320/IMG_5027.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5565501693117261634" /></a><br />S-a inventat de ceva vreme masina de spalat care nu se strica, sau ciorapul al carui fir nu se duce, spunea Beigbeder(citat aproximativ). Dar lumea se plictiseste si nu vrea lucruri pe care sa nu fie nevoita sa le schimbe la fiecare doi, trei pasi. Asa ca, traiasca, infloreasca mereu consumismul din noi...La Alba, un strajer demonstreaza ca sabia nu taie, iar mobilul scos din tolba e din acelasi film. Actualizat. Remake, Reloaded. Restartat si nereprimat. Doar impulsurile (a se citi in orice cheie) nu trebuie reprimate. Nici macar atunci cand esti la datorie!AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-54870411298868099072010-12-19T13:54:00.011+02:002010-12-19T14:27:54.292+02:00Proust avea dreptate!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEkcxDXJvfiB3XHx2VD5lu-7fzcLmPldvcYw5VNLEBtGsDWO6MQejHdoGmOURRloNR6VwWkCbmzmXCUPIKPsMS4eEUMn6IXnM0wN1GPKWrkxepgjyxKk0Fyr004H6rlZFub44YA7GTUfc/s1600/whisky.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 285px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEkcxDXJvfiB3XHx2VD5lu-7fzcLmPldvcYw5VNLEBtGsDWO6MQejHdoGmOURRloNR6VwWkCbmzmXCUPIKPsMS4eEUMn6IXnM0wN1GPKWrkxepgjyxKk0Fyr004H6rlZFub44YA7GTUfc/s320/whisky.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5552369091843746306" /></a><br />In loc de madeleinele lui Proust: scotch. In loc de echilibru...echilibristica... in loc de Franta, un minunat cartier poluat bucurestean. Si iarna si zapezi murdare si nimic nu conteaza. Proust avea dreptate: gustul trezeste memoria! Si cum o mai trezeste! Brusc la o realitate care amortise; care se vroia dusa si nu se ducea; si era real si tremura in paharul prea plin, macar pentru o seara. Se va goli, se va varsa, dar gustul ramane si reapare la fiecare inghititura dulce-amara, precum realitatea mea! Daca acceptam in vino veritas la 13 grade, alcool, nu temperatura, la 40, tot grade, que passe-t-il? Cum s-ar numi acel adevar? <br />Keep walking...singurul indemn care poate fi acceptat. Singurul adevar pentru care merita luptat. Iar mahmureala trece printr-o vorba mult mai autohtona: cui pe cui se scoate! Asa ca pastram si cuiul si dorul si gustul si amintirea si madeleina lichida...AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6255017496018958713.post-85181692659979117922010-12-12T09:57:00.005+02:002010-12-14T15:43:29.206+02:00Case closed<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ4_By44GXj2Payoifr8If3Zi6fv_snc2aRpJOzmN6CvWpFJXPZotJaiV8qXOHsaDXNQRRcvZ_sdEg8SxBpddF4anJFSMnjKkAn4OU6w0LfoZrQ2J945-V-Ms2F_zKML_F2Uj3z-zxW0A/s1600/closed.gif"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 276px; height: 273px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ4_By44GXj2Payoifr8If3Zi6fv_snc2aRpJOzmN6CvWpFJXPZotJaiV8qXOHsaDXNQRRcvZ_sdEg8SxBpddF4anJFSMnjKkAn4OU6w0LfoZrQ2J945-V-Ms2F_zKML_F2Uj3z-zxW0A/s320/closed.gif" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5549707448552342946" /></a><br />"S-a facut o ancheta, case closed", a declarat cel ce urma sa devina un clasic in viata. Blamat, ironizat, aratat cu degetul (si ce deget), sarmanul om bogat spusese un mare <a href="http://alejasnoticias.blogspot.com/2010/12/pentru-adevar.html">adevar</a>. S-a incheiat povestea; s-a vindecat si locul; cei care au avut de pierdut, au castigat, cei care au avut de castigat, au pierdut...sau invers. Ce nu e de inteles aici? Doar am invatat cu totii din filmele americane: binele invinge raul si efectele speciale sunt pentru prostii multi. Case closed, sau spus pentru plaiurile mioritice: Canta la alta masa!AlejaShttp://www.blogger.com/profile/06583402791139607732noreply@blogger.com2