miercuri, 18 noiembrie 2009

Partitura lasitatii la nivel inalt




Stiam ca nu ii pasa. Stiam ca e pe baza de calcule. Stiam ca se joaca la cacealma. Stiam ca vrea doar solo-show. Stiam ca e un discurs invatat si adaptat numai putin, in functie de interlocutor. Stiam ca miza e mare. Stiu ca sunt doar cateva fraze sau pase care se potrivesc in mai multe situatii. Oare cati se recunosc in ele? Stiu ca, maine, frazele si pasele vor fi reluate in fata unui alt public pasiv sau activ, speriat sau fascinat, prostit sau iluminat. Nu stiam insa ca surprizele pot lua asemenea proportii. Ca lasitatea poate sa stropeasca si sa nu lase nicio pata. Poate se atinga si sa nu lase dare. Poate sa se eternizeze intr-un corp efemer.Intr-un dribling ratat. Intr-un zid prost asezat. Intr-un zambet fals. Intr-o privire care nu te vede. Intr-o soapta pe care de fapt nu o pronunta. Intr-un discurs scris, vorbit, gandit, nesimtit. A se citi in cheie politica de cei preocupati. In cheie sportiva, de cei socati de absenta Rusiei de la CM 2010. Si in cheia de pe orice alta partitura, de ceilalti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu