duminică, 1 februarie 2009

Interzis celor slabi




Nerecomandate celor slabi de inima. Asa ar trebui intitulate finalele disputate intre cei doi mari: Rafa Nadal si Roger Federer. Indiferent ca este vorba de Roland Garros, Wimbledon, sau Australian Open, orice turneu de grand-slam care ii are ca protagonisti pe spaniol si elvetian (si in ultima vreme ei acapareaza scena sportului alb) inseamna emotii, batai neregulate ale inimii, sperante, enervari (altfel decat cu obsecenele trimiteri la origini de la sportul si anume rege-fotbalul), si pana la urma triumf. Triumf al muncii, al daruirii, al capacitatii de concentare, al hotararii. Inseamna bucuria de a demonstra ca poti sa fii cel mai bun dar si sa-l respecti pe cel care a fost cel mai bun. Asta demonstreaza Rafael Nadal. Asta arata Roger Federer. Subiectivismul din mine apreciaza mai mult tenacitatea tenismenului mallorquin. Ii tine pumnii spaniolului de 22 de ani care strange din dinti si alearga pe tot terenul. Care joca 5 ore si niste minute lungi si apoi mai joaca 4 ore si alte minute lungi, pentru ca la final sa castige si sa-si ceara scuze ca nu i-a permis adversarului si prietenului sau, Roger Federer, sa castige cel de-al 14-lea turneu de mare slam si sa-l prinda din urma pe un alt super-jucator, Pete Sampras. Trebuie sa fii Nadal pentru a face asta. Asa ca strigatul auzit in multe colturi ale lumii, "Vamos Rafa" este pe deplin justificat. Nu poti decat sa incurajezi spiritul, atunci cand trupul a depasit deja orice bariera.

3 comentarii:

  1. uite, eu am tinut cu Federer, ca pe unde il prinde asta il bate :(( dar cum zici tu e mai ambitios. Pe cand celalat e mai tehnic dar cred ca a cam obosit. E vremea celor mai tineri asadar ....

    RăspundețiȘtergere
  2. eu nu i-am urmarit pentru k nu prea ma pasioneaza sportul....:D

    RăspundețiȘtergere
  3. Qué buena foto, cómo se nota que están locos por darse una paliza mutuamente... pero como los dos son encantadores y buenas personas sonríen con esas caritas suyas...

    RăspundețiȘtergere