Internetul, politica şi ipocrizia

Definiţia politicii a fost dată ea de ceva vreme, dar poate fi extinsă. Mai nou însă, o lărgim cu toţii (pe ea pe definiţie, a nu se înţelege altceva), în timp ce nu uităm să facem glume de doi lei, doar Măria Sa Facebook-ul permite. Şi uite aşa aflăm că iubita unui oarecare politician... indisponibilizat poate fi uşor preluată, că s-a inventat un săpun demn să îi poarte numele, mai ales dacă e scăpat cu uşurinţă prin baie, semn că inventivitatea nu lipseşte tinerilor frumoşi şi liberi. Sunt trimise link-uri cu tone de bancuri pe internet, întrerupte doar de scurte momente în care diverşi curajoşi sunt blamaţi că au îndrăznit că calce pragul unei televiziuni şi nu doar al trusturilor de presă demne de încredere. Ghilimelele îmi lipsesc din jurul mai multor sintagme din acest text... E ca la o nuntă cu dar. Darul e râsul (amar pe alocuri) iar nunta se termină cu un şlagăr manelizat ascultat de toţi cei care se dau fini cunoscători de muzică clasică. Şi aşa, în paşi de dans, unul îşi anunţă candidatura la preşedinţie, altul susţine că adversarii sunt obraznici, mai ales dacă şi-au permis să se nască în afara unei părţi a fostului Imperiu Austro-Ungar, unii pregătesc moţiuni pe care le amână pentru că au puţină treabă în intern. Adică până să rezolv ce mai e prin ţară (drumuri, spitale, analfabetism funcţional, mână de lucru pe cale de dispariţie, ş.a. = şi altele, pentru că ele fix la şi altele intră), stai puţin că tre’ să obţin şefia la o filială a partidului, că na, priorităţile sunt priorităţi... În timpul ăsta uităm că mâncăm roşii vopsite, că la iarnă s-ar putea să explodeze ţevile neschimbate ele de juma’ de secol, şi că un angajator “de afară” (am găsit şi ghilimelele) oferă 500 de euro pentru o muncă plătită cu 2500 la el în ţară, şi făcută mai prost. E drept că nu e fun să te gândeşti la otravă, frig, trafic blocat... E mult mai cool să comentezi un talk-show înveninat, înfrigurat, mult traficat pe internet. Restul se rezolvă. Când cineva va pune din nou mere în plop.