So 2020

E ciudat să mai scrii pe blog, într-o lume a vloggerilor. Cu atât mai mult cu cât în ultima perioadă toţi ne-am transformat casele în cărţi deschise. Brusc, fotografiile şi filmuleţele din Centrul Vechi, Roma, Paris, Tahiti sau ailleurs au fost înlocuite de “instantanee” de pe propria terasă sau din garsoniera care într-o anumită lumină pare ceva mai mare… Evident exagerez, de dragul dicursului, dar dacă aţi trecut deja de cele câteva rânduri de mai sus, înseamnă că faceţi parte din categoria pentru care reţelele sociale au reprezentat o parte a salvării din ultima perioadă. O supapă, un mod de a trăi izolarea deschis, în comunitate, de a se distanţa prin apropiere online. Dacă şi până în martie era vorba despre crearea unei anumite imagini prin online şi menţinerea ei, în izolare ne-am autodepăşit. Găteam o dată pe săptămână? Acum, de minim 5 ori, cu dovada de rigoare. Am zugrăvit? Nu mai este necesar să ştie doar vecinii care înainte suportau zgomotul de rigoare, ci şi cei 1000 de prieteni FB, 2000 de pe instagram sau invers, Twitter-ul fiind un pic neglijat, cel puţin la noi. Am fost la muncă? Momentul trebuie marcat, de la drumul liber de data aceasta, la cana de cafea care ne aştepta nerăbdătoare, la laptopul deschis pe ultimele grafice din dotare. Am beneficiat de o rază de soare, de o oră de zumba online, de o carte pierdută pe noptieră sau de un text filozofic descărcat pe tabletă? Ne-am revoltat după o nouă decizie a autorităţilor, i-am luat la mişto, dar nu e chiar râsul nostru, am distribuit zeci de articole despre remedii şi am păstrat suspansul? Am încercat 10 soiuri de vin, 15 aplicaţii noi şi 20 de firme de delivery? Ah, da. Şi am văzut Casa de Papel, plus comentariile de rigoare. Cum ar fi fost zilele, săptămânile, lunile acestea, fără online? Aşa că, poate data viitoare când ne minţim singuri, când spunem că nu contează, am cont Facebook, dar să fim serioşi, e mai mult aşa, ca să fiu în rândul lumii, nu-mi pasă de reacţii, de cine ce citeşte şi nu verific pagina nimănui, ne oprim o secundă cu gândul la activitatea din martie-aprilie(-mai) 2020 şi renunţăm un pic la ipocrizie. Şi nu, nu mai cred că după pandemie vom fi toţi prieteni în viaţa reală, renunţăm la pozele de la ieşiri şi “vorbim între noi”. So 1990....