miercuri, 10 noiembrie 2010

Echilibru


E foarte usor sa-l pierzi; dureaza o clipa si de la stapanirea de sine din alte vremuri, poti deveni o marioneta in mainile destinului. Sau chiar ale tale, daca nu ai invatat cum sa manuiesti corect sforile. Si marioneta se misca haotic, vizand doar finalul, nu si timpii intermediari. Nu si aplauzele sau fluieraturile de dupa. Conteaza momentul, scena, scenariul, niciodata felul in care este primita de public piesa. Intr-o prima faza. In cea de-a doua, se instaleaza nesiguranta: daca scenariul e prost scris, daca regizorul se inseala? Daca actorii nu au inteles mesajul? Daca il pun prost in practica? Daca piesa nu merita? Daca biletul e prea scump? Daca decorurile sunt nepotrivite? Si daca echilibrul intre scena, regizor, actori, text se pierde? Ce ramane? O intentie? O incercare? Un risc asumat...

7 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Echilibrul e foarte placut. Iti da o stare de siguranta mai ales cand te simti pe sarma.
    dar sa iti tii echilibrul pe sarma e ceva dificil.
    Stii care e problema, de fapt? ca nu te pune nimeni sa te urci pe sarma, de ce trebuie sa alegi asta?
    Echilibrul e usor de tinut, pe strada, in casa, la job, si chiar la spritz. daca nu poti sa il tii in mana dreapta de preferat, macar ai putea sa il induci. asa sa nu te mai doara capul dupa spritz.

    RăspundețiȘtergere
  3. apropos, dk actorul e bun, nu prea mai tine de regizor..

    RăspundețiȘtergere
  4. 1.echilibristica e pentru oameni destepti si elastici .
    2.la fel. actorul il poate fenta pana si pe scenarist. cine are nevoie de liber arbitru?

    RăspundețiȘtergere