
Sunt rapidista din mama in fiica. Si totusi ieri am aplaudat Dinamo. Am strigat la 3-0 si m-am mirat si eu. Apoi am asteptat loviturile de departajare. Nu de alta, dar imi place tensiunea, vroiam sa simt incordarea, sa le urmaresc pasii jucatorilor care se indreptau spre punctul cu var, sa le vad coechipierii privind cerul si cautand acolo salvarea, antrenorii gandindu-se la prima sau demisie...Si din nou am aplaudat cand a marcat Dinamo!Ce se intampla cu mine? Nu e in regula! Patriotismul nu exista in ecuatia asta, deci niciun argument valabil pentru o astfel de reactie. Ei bine, cred ca pur si simplu o echipa care pleaca avand un avantj de 3 goluri si ajunge la penaltiuri, nu merita sa castige. Cehii nu au meritat sa ajunga in Europa League, iar Dinamoa jucat pana la capat, iar mentalitatea de acest gen am admirat-o intotdeauna, indiferent de la cine venea. Practic, Dinamo a fost un fel de Middlesborough, daca se poate spune asa, si uite ca se poate!Thriller-ul va lua sfarsit, dupa atatea minute, a spus comentatorul partidei. Eu as spune ca, de fapt, continua, pentru ca nu a marcat sfarsitul drumului, ci, un inceput. Oare au invatat si fanii lui Dinamo ceva din povestea asta?