marți, 7 iunie 2011

Despre sport


Sportul poate fi un joc sau o pasiune. O necesitate pentru a te mentine in forma. Un mod de a-ti petrece timpul liber si a evita plictiseala cotidianului. Un mijloc pentru a-ti castiga existenta. O moda. O metoda de integrare in grup. Doar ca in diferitele sale ipostaze este si trait diferit.
Joc? Poate al mintii. Al unei minti care nu sta locului si nici nu ar avea cum sa o faca.
Pasiune? Unii nu sunt capabili de ea. Privesc meciul din afara, fara implicare, cu o detasare inteleasa, nu de mine. Ei cred ca sunt fericiti. Pierd si se pierd insa in monotonia de fiecare zi, fara a pricepe farmecul clipelor furate. Clipelor cu strigat si ecou, cu artificii si tribune reduse la tacere.
Necesitate fizica? Pentru ardere? A caloriilor, de exemplu. Se impune atunci si regimul. Putini sunt capabili sa il tina, intr-o lume cu prea multe tentatii.
Mod de a evita plictiseala? Optiunea televizor/internet presupune mai putin efort. E aleasa frecvent, asa ca ridicatul telecomenzii devine sportul preferat. Si mai trece o zi.
Sport la categoria profesionisti? Prea putini, prea buni. E greu sa devii profesionist daca nu exista pasiune si nu se practica des. Daca nu este o prioritate. Talentul nativ, instinctul si publicul entuziast nu sunt suficiente.
O moda? Nu, niciodata.
Asumarea riscului si spiritul de competitivitate? Alte conditii. Mereu conditii...necesare si pentru integrare.
Si fair si play? Deja prea mult. Sau prea putin. Depinde de care parte a fileului esti. La mijlocul terenului pur si simplu nu se poate. O regula pentru cei care nu vor sa fie doar spectatori ai jocului. Altfel sting nocturna si pleaca acasa. Sau in alta parte!Pe un alt teren, cu adversari sau coechipieri care sa inteleaga diferentele dintre sport/joc/pasiune/reguli/tactici/prioritati/performante.

Un comentariu: