Parvenita de gradul IV

Cu zambet larg si ochi luminosi sau sticlosi (in functie de ce au sub ei), cu parul sub efectul bigudelelor de ultima generatie, sau indreptat cu placa incalzita la foc mic (cum a invatat-o mam'mare in satul de la Cucuietii din Deal sau prin zonele adicente), cu mainile pline de inele de magazinul de Cartier, sau de la cel de accesorii din mall-ul tocmai inaugurat, toapa de Capitala se infatiseaza in toata splendoarea. Cu sunci iesite din pantalonii stramti, cu spatele gol, pe tocuri strambate de greutatea piciorului de gheisa ratata, da indicatii ghinionistilor aflati prin imprejurimi. Pentru ca poate. Pentru ca nu doar suncile sunt strangulate de cureaua ce intra in carne, ci si cei doi neuroni fixati pe un singur scop: sa fiu eu deasupra. Si nu e vorba de vreo pozitie in intimitate, ci de una in societate. Practic in public: sa par ca sunt, poate cineva chiar crede. Guvernata de verbul "a avea" pana in maduva oaselor (acoperite destul de bine, dar nu de haine), parvenita de Capitala de gradul IV stie sa ceara, spre deosebire de cea de gradul III care stie doar sa sugereze, de cea de gradul II care stie sa tenteze si de cea de gradul I care nu mai are nevoie sa sugereze nimic pentru a i se da. Pana la gradul suprem, parvenita din categoriile inferioare cere, pentru ca stie ce are sa ofere la schimb si nu-i pasa daca in restul timpului este privita cu dispretul acordat si meritat zambetelor false din portelan scump, creionate de o poleiala aurita, ca sa vada lumea "Ca are". Are. Multe. Scumpe. Inutile. Dar Are. Nu mai e nevoie sa mangaie animalul pasnic care da lapte, carne, oua, acum betoanele se opun tocurilor si nu noroiul din fundaturi. Intre timp zambetul se largeste, precum si alte parti ale corpului, de la e-urile din restaurantele de fite, unde se comanda mancarea cea mai fistichie, numai pentru ca se opune malaiului fiert la foc mic, ca doar ne intoarcem de unde am plecat. Unii dintre noi. Altii merg mai departe, fara sa stie ca ajung acolo unde le e locul: in fata unei oglinzi care deformeaza si ii prezinta frumosi, destepti, buni. Si apoi se sparge. Cioburile le aduna cine poate. Nu parvenita de gradul IV, k ea e avansata, o lasa pe surata de gradul V, VI. Cea care inca mulge animalul care da lapte, carne, oua si o admira pe mai norocoasa de s-a ajuns: acum cumpara laptele de la supermarket!