joi, 26 martie 2009

Cum arata perfectiunea?


Metaforele ar reda o dimineata calda, un cer fara pata, de un albastru pur, un soare sangeriu precum ciresele bine coapte, sau macii infloriti, o adiere prin par etc, samd, s.a. In functie de preferinte. Sa incercam altfel: perfectiunea e capacitatea de a simti, niciodata o imagine (nici macar Picasso in epoca sa cubista sau Dali in muzeul tuturor posibilitatilor din Figueres). Un strigat atunci cand marcheaza echipa favorita sau cand vezi rezultatul unui examen, atunci cand privirea ti se incruciseaza si primesti raspuns, cand degetele ating ceea ce cautau, cand aterizeaza avionul, cand asculti Salvatore Adamo si ti se face pielea de gaina.Perfectiunea nu e niciodata intr-o fotografie, ci in momentul captat. E foc si gropite in obraji, fuga in intampinare si asteptarea. Perfectiunea inseamna sa uiti. Unde esti, de ce, ce urmeaza. Sa alergi si sa impartasesti. Si sa urmezi regula in gramatica a superlativului absolut: SA NU POTI SA COMPARI!

7 comentarii:

  1. Te-ai intrecut pe tine!!!
    Perfectiunea e sinonim cu abosolutul si nimic nu e absolut.. .
    aleja, stiu ca ai sa ma injuri amarnic, dar ai atins subiectul care "ne doare" cel mai tare...
    e un singur lucru pe lumea asta care poate fi perfect, faza prin care trece toata lumea. Se cheama gangurit - un smoc de par- o mana cat un degte de-al nostru - si o privire bucalata - curioasa - plangacioasa, dar de cele mai multe ori, drole.
    Perfectiunea??? este doar intr-un patutz verde sau de alta culoare :(( si s-ar putea numi chiar ABSOLUTA daca nu ne-ar da noua certitudinea perfidei a: Varstei, Ciudei pe noi insine, Neputintzei.
    Dupa ce trec toate acele insusiri PERFECTE din patutzul verde sau de alta culoare, vin pe rand: prostia, aroganta, invidia, setea de putere, foamea de bani, rautatea ...
    Singura mea speranta e, ca dincolo de dincolo de sentimentele alea materne, sa se duca naibii egoismul care ne reprezinta cel mai bine, pe noi ca specie umana....

    As putea sa aberez in continuare cum ca perfectiunea e marea la rasarit sau la apus, nisipul ud, o oaza de verdeata si culoare si toata iubirea ....
    dar astea de care zic io si d care zisesi tu mai sus sunt doar bucurii , cu care ne multumim, care ne incanta , care trec....

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai aberat destul in prima parte, nu mai e nevoie sa o faci si in a doua, desi verdeata si culoarea si iubirea contribuie la prima.

    RăspundețiȘtergere
  3. sa revenim mai! suturile lui Steven Gerard ! alea da .. sunt perfecte !!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mult mai bine asa! Asta e, daca nu mai e Bati in activitate, merge si cu Gerard!

    RăspundețiȘtergere
  5. nu pueam sa exagerez, chiar daca sunt funalura2 :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce bine zici tu, mă, Alejandra! Îmi place faza aia cu pielea făcută ca de găină. Mi se întâmplă şi mie. Momentul e cel care face diferenţa. Important e să nu-l ratezi. Ti pup, fată dragă!

    RăspundețiȘtergere