Sandra. Izbasa. Izbanda

Pentru ca emoțiile au și ele limite. Și când ele sunt bine stăpânite se face dreptate. Și nu se câștigă prin ratări. Ci prin dominarea nervilor și a adversarelor. A intrat a opta în concurs. A fost în mijlocul lor în timp ce cădeau pe rând și a văzut deși nu trebuia să vadă ce poate face lipsa de stăpânire. Și ele au muncit. Și ele și-au dorit. Au venit să-și facă treaba și să-și primească răsplata pentru ani de sacrificii. De privațiuni și de durere fizică. Ea a fost mai bună însă. O fată blondă cu mult elan care a stat pe covor. Niciun pas, în afara celui pentru medalie. După bronzul la echipe, aur la sărituri. Și Sandra și-a îndeplinit misiunea. Lacrimile ei erau și ale noastre. Munca însă, numai a ei. Așa cum ar trebui să fie și medalia, pe care a împărțit-o însă cu noi, toți cei care i-am ținut pumnii. Multe de învățat de la Sandra....