Arbiter elegantiae

Jocul din teren se incheie cand fluiera arbitrul. Cel din culise incepe inainte ca el sa fluiere. Cel de dupa, inutil, dar nu se incheie niciodata. Parlamentări pana in luna si inapoi, faze comentate, amintiri si reluari. Indirecte sau trimiteri la origini, toate fara final-izare. Meci cu sau fara cantec in timp real, mai mereu cu, dupa. Iar cantecul-de lebada-de dupa poate sa fie lipsit de orice fel de arbitru, cel al elegantei fiind sublim, dar lipsind cu desavarsire. In asteptarea meciului urmator, i-as ascunde arbitrului(de dupa) arma si l-as lasa sa fluiere precum romanul din proverbe caruia ii e foame. Sau sete. De victorii. De puncte. De vise implinite. De fantezii care apar in realitatea ce exista si pentru el. Oare care arbitru a fluierat deja?