Dedicatie

Seara cu Real si Barca luptand pentru o finala. Poate ca in multe case de pe Batranul Continent, meciul a constituit cheia zilei. Si nu numai. Europa se pregatea de Champions League, iubitori ai sportului rege-formula sablon-din lumea intreaga priveau verdele gazonului si artistii care il calcau in picioare. Verdele insa mai are o conotatie speciala. In afara terenului de joc, dar tot intr-un joc ametitor, verdele zambeste cu sclipiri de pietre slefuite dar pretioase. La inceput zambea neincrezator, poate pentru ca debutul nu promitea decat gheata si dusuri reci. Poate pentru ca diferentele erau mai mari decat asemanarile. Poate pentru ca regulile jocului, aplicate altfel, ii erau necunoscute. Dar jocul se invata si se dezvolta. Inseamna implicare si dorinta. Si timp, si dor. Si minute de prelungire. Vise, dar mai ales realitati. Respiratii sacadate si impliniri. Puncte terminus si reluari. Momente in care astepti o neatentie din partea arbitrului, pentru a merge mai departe (nu e exclus nici un somnifer la vestiare)...Nu face rau nimanui, iar ceillati pot dormi linistiti dupa. Inseamna priviri tinta si tinte clar stabilite. Inseamna sa ai curaj sa spui ce vrei si sa lupti. Sa uiti temerile si sa mergi mai departe. Fara limite, pentru ca luminile pot doar pune in valoare verdele. La fel si penumbra. Si intunericul in care isi fac loc scanteile, fluturii colorati atrasi si ei de artificii. De lumina. De zambete. De tine. De sampanie (whisky, dupa preferinte). Sampanie, totusi...