sâmbătă, 19 februarie 2011

Amar-Al sau scena unei nopti de iarna

Cortina cade si publicul se bucura. Spectatorii pot merge acasa pentru a dezbate ultima scena. Ramane o voce undeva in fundal si un zambet fals cu sclipiri rautacioase. Sa fie vocea, sa fie sampania, sa fie luminile? Sa fie puterea unui cantec, plagiat de la AMARAL. Sa fie ochii tai verzi SF? Sa fie sau au fost...Sa fie sau au fost? Ultima scena e cea care ramane. Trec bucuriile, rasetele, temerile, nelinistile, noptile, drumurile. Trec si ramane gustul ultimei scene. Ramane? Il omori cu cafea, parfum, ciocolata, alt parfum, alta privire. Il omori? Il trivializezi cu alte zambete, alte tresariri, alte culori. Il strivesti sub pantoful cu toc inalt, asa cum a cerut. A cerut? Revezi ultima scena si uiti prezentarea actorilor. Uiti actele si periplul. Uiti ca nu trebuia sa uiti. Si crezi ca a trebui e un verb inutil. E un miraj, un scenarist prost s-a jucat pe o hartie de mana a doua si a pus in scena intr-un teatru obscur o poveste trecatoare. Trecatoare? Se topeste zapada, cade alta. Se transforma in mocirla si iti murdareste pantofii cu toc. Te murdareste? La iesirea din teatru, zapada orbeste spectatorii pasivi si ii face sa-si doreasca retragerea in casa, in siguranta, la caldura. E cald? E iarna si gustul ingheata, precum vorbele de la final. Final?

2 comentarii:

  1. Lectura?nu, in seara aia, scena atrage. dans? fortat de la vin, nevrotic de la natura. fenezie? in ganduri taiate de murmurul actorilor. dorinte? se insinuneaza in vin, pe langa canapele tapitate cu catifea rosie si poleiala, ploaie? nu conteaza, te uda doar pe haine sau nu? final? da, de pagina, capitol volum? alt final dar iata mereu acelasi.Antonimie sau pleonasm...?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pleonsam la naiba! Prea multa frenezie, iar ploaia nu se simte...nu se mai simte nimic. Doar gheata

    RăspundețiȘtergere