Pentru adevar

Politicienii nu-l spun niciodata, sportivii putini stiu si fair si play, prietenii il evita pentru a nu rani, parintii nu-l pot gasi pentru ca nu pot fi obiectivi 100%, cantaretii il pierd in stereotipuri, iar TU insuti il deosebesti cu greu in miile de detalii din suflet si minte. Nu neaparat in ordinea asta. Si atunci de ce e preaslavit? De ce e cautat si nu e gasit niciodata? "Eu spun adevarul". "Pe cuvantul meu". "Pe onoarea mea". Care adevar? Cand ni-l asumam? Intre doua glume si trei omisiuni. Cate fete are adevarul asta? Cate poate, mereu mai mult de una. Am scris negru pe alb. Asa si? Un adevar evident. 2+2=4. Un adevar matematic. Pamantul se roteste in jurul soarelui. Un adevar pentru care merita sa mori. Si mai departe? Mai exista si alte adevaruri? Si le poti recunoaste? Nu. Intotdeauna adevarul este varianta mai simpla. "Adevarul e ca..." Sera? Il poti striga in piata mare, ca intr-o agora de pe vremuri? Unde sa astepti ovatii sau oprobiul public manifestat prin tacere? Nu. Din nou nu. Prejudecatile primeaza. Gura lumii sloboda este un adevar mult mai mare decat cel matematic. Pentru adevar sau autoconservare? Pentru adevar sunt scrise E-urile pe eticheta sau pentru ca producatorii sunt obligati de vreun mecansim-organism? Pentru adevar, doar pentru ca este mai complicat sa minti. Pentru ca este mai greu sa dormi apoi. Se cheama egoism, pe alocuri. Mai grav este cand inghiti un adevar fals si ajungi sa-l crezi real, al tau si al altora. Si pe cel care, poate, s-a ascuns undeva in subconstient, il lasi acolo sa doarma, in locul tau. E asemenea unui scris de copil, inca nesigur, dar in formare. Ca doar societatea vegheaza: politicienii vorbesc, sportivii alearga, prietenii te incurajeaza si parintii iti dau sfaturi. Si adevarul? Ah, da. Apare (si) maine...