luni, 15 martie 2010

Unde esti tu, Tepes, Doamne?


Bulgarii de zapada sunt pe duca. Si nu ajuta la nimic. Raspunsurile ipocrite nu ajuta la nimic. Aroganta pe fata pune capac. Jetul necontenit vine, vine, calca totul in picioare. Iar maine e o noua zi. Cu noi declaratii, cu noi frustrari. Nu avem de unde da, dar avem in ce lovi. Cuvintele ies, se rostogolesc si tarasc dupa ele tot veninul care nu se imprastie ci se strange intr-o bila imensa de cauciuc, ce functioneaza mai bine chiar decat bastoanele politiei. Flacarile din violet, au devenit stacojii, precum literele care infiereaza. Si totusi si pamantul si asfaltul ii rabda. Tepes doarme si viseaza ca a visat, si ca urmasii urmasilor sai au emigrat pe un alt taram, mai putin brazdat de lipsa de obraz a celor care sunt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu