De la agonie la extaz...si inapoi

A venit si marele meci. Am sperat ca nu ploua si a plouat, am sperat ca se califica Unirea si m-am dus pe stadion. Si inca pe Ghencea. N-a fost sa fie. Si nici Torres nu a jucat. A jucat Gerrard in schimb. A si marcat, doar nu era sa faca deplasarea degeaba. Porneam de la 1-0 pentru ei: agonia. Marcheza Unirea prin Fernandes: 1-1 la general. Reactii in tribuna:
-Daca ne calificam, dau de baut!
-Gerrard, uite Everton!(un suporter agita fularul dusmanilor lui Liverpool)
Marcheaza englezii...ma rog, de fapt argentinianul Mascherano.
Reactii optimiste inca:
-Las' ca tot e bine: inseamna un punct pentru Romania!(era minutul 30).
1-2. Marcheaza Babel.
-Daca a iesit Galamaz...(parasise terenul accidentat)...
-Ah, acum nu mai intra Torres! De ce sa-l mai oboseasca?
Intre timp Fernando Torres se incalzea din greu pe marginea terenului.
1-3. De data aceasta Gerrard. Tribuna nu mai comenteaza. Spectatorii englezi canta. Romanii canta si ei din cand in cand. Si urmaresc meciul in picioare. Nu de alta, dar ploaia a udat toate scaunele, pe care cojile de seminte se lipesc, golite de orice continut...