Cutrremur!

Cu dublu "r" de terremoto! Dupa cutremurul din fotbal, a venit unul din adancurile pamantului, simtit si in Capitala. Slabut(ce bine), dar prilej de talk si show pe unde se putea. Cand vine replica?Daca vine, rezista blocu'? Ne reaminteste de Italia? Ce se intampla in Vrancea? Cad cladirile cu bulina? Cade sifonierul si s-a rezolvat totul?! Breaking news, noroc ca nimic nu este broken! Ah, pana si campania electorala a ramas in urma, pana si sinuciderea Nikitei se amana(sau nu, dar chiar e lipsit de interes). Nu e o gluma buna, dar din moment ce pot sa, inseamna ca e de bine!

Varsta Medelenilor

Depasita. Ce pacat! Am constientizat subit ca fiecare varsta are prioritatile ei. Ceea ce parea important in urma cu zece ani acum nu mai valoreaza nici cat o ceapa degerata (pentru a pastra expresiile traditionale). Iar ceea ce acum e esential, probabil va fi un detaliu nesemnificativ peste alti zece. De unde rezulta ca stabilirea prioritatilor e frectie la picior de lemn (ca tot vorbeam de anumite expresii)...Valorile sunt si ele schimbatoare. Ok, cinstea, adevarul, corectitudinea ar ramane universal valabile. Dat fiind insa ca de cele mai multe ori sunt si interpretabile, n-as baga mana in foc nici pentru ele (alta expresie prea des utilizata). Parantezele erau si ele specifice Medelenilor (remember?). Chit ca atunci franceza era maitre de tout et de tous iar acum, (apropo de valori) ne domina engleza. S-a dus varsta povestilor, a Ciresarilor si a Medelenilor si au venit altele. Se duc si ele. Ramane o alta expresie, intr-o alta limba, cea a conquistadorilor, si in cazul asta a vividorilor: "Todo lo que he bailado no me lo quita nadie". Sa fie asta o prioritate perpetua?

Hello, cab!

Criza aduce si lucruri bune. O spune o neposesoare de carnet de conducere, nevoita sa apeleze (prea) des la serviciile taximetristilor. Cu putine zile in urma, in timp ce facea slalom

(si nu-i iesea foarte bine) prin traficul din Bucuresti, un astfel de profesionist se plangea de planul prea mare, fata de tarifele in scadere. Pentru ca, da, de la 1.99, au ajuns chiar la 1.45-1.65-in functie de companie. Iar sus-numitul-adevarata sursa de informatii-spunea ca exista companii care in foarte scurt timp, vor ajunge la 1.3. Mi-am ascuns bucuria printr-un murmur aprobator. Si atat. Imi pare rau de planul lor dar mai mult ma preocupa buzunarul meu. Un alt domn care practica aceasta profesie spunea ca personajele mai putin faste de pe sosele din masinute galbene dar fara firma inscrisa si care cer 4 lei pe un km sau 150 de lei pe un drum pot ajunge sa castige pe luna pana la 5000 de euro. Nu au nici autorizatie, bineinteles. Secretul? Postarea in fata unui aeroport, in asteptarea "fletilor" necunoscatori in ale drumurilor si tarifelor mioritice. De aici rezulta mai multe lucruri: 1. Criza ieftineste serviciile. 2 Smecherii intotdeauna castiga iar fraierii mereu platesc (tautologic vorbind). 3. Legea e interpretabila si "chez nous" se citeste si de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga.

Balada castigatorului la loz in plic

Veniti, nu fiti timizi
Jucati si castigati
Un loz de parapaditi
Schimbati in parveniti.

Reteta o stie tot poporu’
Cum vine el Jack seducatoru’
Si spune la narod:
Votati, altfel-i prapad.
Votati-ma pe mine
Ca sa va fie bine
Sa curga lapte si miere
Si whisky in tacere.
Si iata cum venea
Poporu’ de vota.
Familia curata
Cu tata si cu fata
Prieteni cu duiumul
Toti numa’ unu si-unu.
Tovarasi ba de sprit
Ba de un bisnit mic.
Increderea e mare
Scrie si la ziare.
Zeus e foarte tare,
Si canta din pahare.
Taria-i incercata
De-o blonda platinata.
Nevasta de boier
Mare pisichier.
Stie ca fara atentii
Ajunge in detentii.
Ca altii, vechi amici
Prietenii de mici
Mari ajunsi ei apoi
Supara pe cin’ stim noi
Care din microbist
Devine prea fomist
Nimic nu-l mai retine
Si zice: pana aici!
Nici vinu’ nu-i mai place
Gurita nu-i mai tace
Suna el pe la servicii
Saturat de atatea vicii
Vrea dreptate in fapte
Casele trecute-n acte.
Pe numele fiicei sale
Vlastar nobil far’dosare.
Dorinta se indeplineste,
Presa nu se potoleste
Cauta si rascoleste
Probe, semne si calai
Sa sune din zurgalai.
Ce-i mana pe ei in lupta
Dorinta de dreptate
De un card plin cu de toate
De o faima cu greu supta
De la vaca mulgatoare
Doar de bine facatoare.
A mai ras cam hahait
La popor a flecarit,
I-a iesit din nou pasienta,
Doar de mic el a jucat
Sau poate ca a calcat
Pe’un loz in plic inchis,
Mirositor precis.

PS: Toate personajele sunt pura fictiune si orice apropiere cu realitatea este pur intamplatoare si rod al unei imaginatii bolnave din Bolnavia.

Incercari

Sa oferi, ce simplu. Sa speri, ce banal. Sa vrei, ce crud. Sa poti, ce greu. Sa iubesti, ce rar. Sa zbori, ce miracol. Sa plangi, ce scuza. Sa alergi, ce descatusare. Sa razi, ce forta. Sa cauti, ce destin. Sa suferi, ce trist. Ce simplu sa oferi speranta banalitatilor. Ce crud sa vrei descatusarea plansului. Ce rar sa iubesti destinul Zburatorului. Ce trist sa cauti forta rasului. Si atat. Sa cauti, sa vrei, sa speri, sa plangi, sa alergi. Sa iubesti, sa razi, sa zbori, o alta categorie, mai redusa. Redusa si reductibila. Cada vez mas. Sa incerci, prea des. Sa amani, ce pericol. Sa uiti, ce dar. Sa distrugi, ce sens. Sa cladesti, ce tentatie. Sa regreti, ce pierdere.Sa crezi, ce farsa. Ce dar sa incerci tentatia. Ce pericol sa pierzi uitarea. Ce sens sa regreti incercarile...Incercari in alb si negru, schite pe o foaie alba, cu o penita care se vrea experta dar isi simte limitele si o cerneala care nu se vrea invizibila dar se topeste sub forta privirilor straine.

Am ucis si matematica!

Mi-a placut asa de mult aceasta formula, incat am decis sa o plagiez. E clar. Lectiile de matematica nu mai sunt necesare, nu ar strica insa niste lectii de fotbal. Si avem si de unde. Ne-au invatat pe rand lituanienii, sarbii si austriecii. Ne-au invatat ce inseamna pasa, posesia, sutul si golul. Ne-au invatat ce se intampla atunci cand doi jucatori se dau cap in cap si ecoul loveste o tara intreaga. Si ne-ar mai fi invatat ei si alte lucruri, noroc ca a fluierat arbitrul si ne-am putut retrage la vestiare. As fi vrut sa pot scrie cu demnitate, la vestiare, dar nu pot. As fi vrut sa pot scrie cu speranta, la vestiare, dar nu pot. Poate in schimb Piturca sa spuna ca a fost doar un meci, pe care l-am pierdut. Normal, pentru ca el ESTE Victor Piturca, dupa cum a tinut sa-i informeze pe ziaristii prezenti la meci si conferinta care i-a urmat. Si nu l-a intrebat nimeni, el la ce echipa joaca? Mare pacat! Pentru ca in echipa REPREZENTATIVA a unei tari, clar nu! Nu de alta, dar daca ne reprezinta Balanel in loc de Max Nicu, ne meritam lectia! Nota 2, si de data asta!