Sa oferi, ce simplu. Sa speri, ce banal. Sa vrei, ce crud. Sa poti, ce greu. Sa iubesti, ce rar. Sa zbori, ce miracol. Sa plangi, ce scuza. Sa alergi, ce descatusare. Sa razi, ce forta. Sa cauti, ce destin. Sa suferi, ce trist. Ce simplu sa oferi speranta banalitatilor. Ce crud sa vrei descatusarea plansului. Ce rar sa iubesti destinul Zburatorului. Ce trist sa cauti forta rasului. Si atat. Sa cauti, sa vrei, sa speri, sa plangi, sa alergi. Sa iubesti, sa razi, sa zbori, o alta categorie, mai redusa. Redusa si reductibila. Cada vez mas. Sa incerci, prea des. Sa amani, ce pericol. Sa uiti, ce dar. Sa distrugi, ce sens. Sa cladesti, ce tentatie. Sa regreti, ce pierdere.Sa crezi, ce farsa. Ce dar sa incerci tentatia. Ce pericol sa pierzi uitarea. Ce sens sa regreti incercarile...Incercari in alb si negru, schite pe o foaie alba, cu o penita care se vrea experta dar isi simte limitele si o cerneala care nu se vrea invizibila dar se topeste sub forta privirilor straine.
Alejandra, draga mea, ce frumos ai scris tu in miez de noapte! Îmi place foarte tare, mai ales aia cu plânsul, drept scuză. Ti pupic
RăspundețiȘtergere''Singurii oameni care nu rateaza niciodata , sunt cei care nu incearca niciodata.'' :)
RăspundețiȘtergereSa scrii un text atit de bun, ce frumos.
RăspundețiȘtergereIar am venit cu ursuletzi de plush, o sa stringi o colectie intreaga numai de la mine :)) Pupici, draga ea! O zi superba tie si tuturor celor de-aici! :)
Ce dragute sunteti. Sa inteleg ca trebuie sa ma las de fotbal...
RăspundețiȘtergere