Nu, nu e un autodenunţ. Nici vreo aluzie prea puţin subtilă, doar o descriere a unei săptămâni
care a început ciudat, a continuat cu uşoare note suprarealiste şi se încheie
cu o noapte albă după o seară pe stadion. Cu rujuri aruncate, dar brichete
păstrate (culmea!), cu un gol marcat aiurea, dar cu o galerie continuând să
cânte, că doar ăsta e farmecul vieţii şi al Rapidului. Un fel de gol în stomac
nu doar în plasa porţii atât de greu încercate (mai mult la figurat decât la
propriu, deschid o nouă paranteză după tiparul Olguţei Medelenilor) a echipei
din Giuleşti. Cu bere pentru o amatoare de vin şi cu un loc altul decât cel în
care amatoarea ar dori să se afle. Practic singura concluzie care se impune
este tot cea a galeriei, “Învăţaţi acest refren”: Samba, cât se mai poate!
când clipa rătăcește stingheră
Acum 2 săptămâni